26 octombrie, marți. La 14.00 părăsim Zoo de Lagos spre Faro și după două ore suntem în Campingul Municipal Faro. Ultimul loc în care zăbovim din Portugalia. Este un camping preluat de municipalitate și bine aranjat acum dar cu foarte
24 octombrie, duminică. După ce vizităm fortăreața din Sagres la 15.00 suntem în Campingul Turiscampo din Luz, foarte aproape de Lagos. L-am găsit pe aplicația de la Campingcard ACSI, e de patru stele și e cel mai spălat camping de
24 octombrie, duminică. Din campingul Orbitur de lângă Sagres facem zece minute până în parcarea specială pentru cei care vizitează cu camperul, fortul. Fortalezza de Sagres, fortăreață construită în secolul al XV-lea, este cea mai importantă atracție a micului orășel,
23 octombrie, sâmbătă. Când mă trezesc de dimineață încă nu știu dacă mai rămânem o zi sau plecăm mai departe. Programul obișnuit al unei dimineți este să ne dăm jos din pat după ce se trezesc copii și asta de
20 octombrie, miercuri. La 16.30 trecem Ponte 25 de Abril, podul peste râul Tejo de 2277 de metri și ne ducem la vreo douăzeci de kilometri, în campingul Orbitur în Costa da Caparica, un oraș-resort cu cea mai lungă linie
20 octombrie, miercuri. Am părăsit Fátima la 11.30 cu o ușoară strângere de inimă. Ca de cele mai multe ori, am avut cumva o senzație viscerală de rău, că trebuie să nu plecăm încă, că mai putem sta, că trebuie
19 octombrie, marți. Nu știu exact când mi-a venit ideea să ajungem la Fátima. Oricum nu a fost premeditat, nu m-am gândit la asta cu mult timp în urmă. Ideea inițială a fost să coborâm spre Faro de-a lungul coastei,
17 octombrie, duminică. Aproape de prânz părăsim Esposende către Guimarães. Nu avem mult de mers, o oră ș-un pic, șaizeci de kilometri. Plecăm de la ocean spre interior, urcăm, coborâm, peisajul e diferit, deluros iar localitățile sunt legate parcă unele
16 octombrie, sâmbătă. Pe o ploaie măruntă și fină de parcă ai fi zis că e ceață, plecăm foarte devreme față de alte dăți, la 08.30 părăsim acest capăt al lumii. Finisterre. Copii dorm încă. Așa mergem toată ziua, pe
15 octombrie, vineri. La 12.00 suntem în Andi gata de plecare. Copiilor le pare tare rău, au avut mai mult spațiu la dispoziție, au putut fugi, și-au putut înșira jucăriile. Cred că le pare rău mai tare după televizor dar
12 octombrie, marți. Aproape de ora prânzului, după ce ne luăm rămas bun de la gazde, părăsim Tourist Camp Santa Maria de Brandoñas și o luăm spre capătul pământului. Nu facem mult până în Fisterra, nu sunt cincizeci de kilometri
11 octombrie, luni. E 17.30, ne-am întors nu de mult, eu și Gabriel de la vizitarea rapidă și sumară a orașului Santiago de Compostela. Stăm în cumpănă. Să rămânem aici? Suntem într-o parcare uriașă, sunt multe campere dar nu este
11 septembrie, luni. Mă trezesc devreme și plecăm devreme. Vrem să ajungem în Santiago de Compostela. Dar cu oprirea pentru micul dejun se face 13.00 când intrăm în parcarea aproape de centru care are o zonă importantă și pentru autorulote.
10 octombrie, duminică. Plecăm din Santillana del Mar la ora prânzului cu un sentiment ciudat că au rămas foarte multe lucruri de văzut, de gustat, de simțit, de făcut. Ca de fiecare dată m-am liniștit oarecum, repetându-mi în gând, că
9 octombrie, sâmbătă. Am dormit bine, fără să dau drumul la căldură. Se face de prânz când pornim către Bilbao. Din păcate nu găsim nici un loc de parcare și nu mai vizităm orașul. Vedem locurile din mers, trecem pe