Salingul în Anul Covid-ului a sărit în aer în prima jumătate de an 2020 la fel ca toate proiectele turistice. Și ale noastre, și ale tuturor. Inițial trebuia să plecăm pe mare în 5 iunie dar datorită stării de urgență și măsurilor luate împotriva coronavirusului și mai ales a nesiguranței generale totul a picat. S-a amânat indefinit mai degrabă…

Până la urmă poate datorită unei bucurii temporare că totul a trecut, la mijlocul lui iunie am reluat discuțiile, am bătut în cuie perioada și am arvunit barca. Pentru 10 zile de data asta. Echipa de bază. Trei skipperi. Ulterior a intrat și Marius în echipă, întrucât s-au relaxat condițiile față de Marea Britanie. Și Dey.

23 iulie, joi. Pornim la 16.00 din Reghin, eu, Marius și Dey iar la 17.00 după ce îl culegem pe Florin, plecăm mai departe.  La 17.30 suntem la un pahar de prosecco la Anghel și la 17.36 ne întindem la drum. La 22.21 suntem pe autostradă, dincolo de Ploiești. Ajungem la Dumitru, ultimul mohican, la 23.00. Povestim câte-n lună și în stele, gustăm ceva, stăm la un gin și un pahar de vin. Eu sting becul la 01.22 și pun ceasul să sune la 05.35.

24 iulie, vineri. La 05.11 sunt cu ochii deschiși și nu mai pot dormi chiar dacă mă foiesc de pe o parte pe alta. Se crapă de ziuă. Mâncăm ceva frugal de micul dejun dar ne întindem inexplicabil la povești și abia la 06.55 ieșim pe poarta casei lui Dumitru. La 08.30 suntem la vama bulgărească în Ruse. La 15.15 ajungem la Kulata, mai bine zis la capătul cozii de intrare în Grecia, sunt vreo 3 km și mai bine… Avem toți teste Covid PCR, suntem negativi. Și optimiști. 🙂

La 18.00 am trecut. Eu și Marius am fost testați aleatoriu. Eram la margine, unul în față iar celălalt în spate când și-a băgat polițistul, capul. A mers repede, ne-a luat niște chestii din gât. Bine că e soare. Și că suntem în Grecia. La 20.00 ajungem aproape de Korinos. Inspectăm o pensiune pentru cazare, într-un sătuc dar nu ne place. Are un aer stătut și un miros suspect de mucegai. O luăm către malul mării. În Makrigialos. Locul este mult mai optimist și lângă mare. Bem o bere la o terasă fără lume.

Ne cazăm la Star Beach. Savurăm un vin la 22.00 pe terasa hotelului și apoi un spumant pentru că avem la povești de nu le putem duce. Cu un Metaxa de la gazdă și un Miorița de la noi, încheiem în glorie. La 01.00 ne punem la somn, completamente amețiți, dar după ce facem duș.

25 iulie, sâmbătă. Ceasul sună fără vină la 07.30 dar ne trezim foarte greu. Normal… Mă plimb mahmur cu Dey pe faleză.

Ajungem în marina Lefkada la 14.00. Ne întâlnim cu Radu Balașiu, amiralul nostru și mergem împreună la Kavas, cel care deține barca noastră. Trebuie să punem garanție 2000 € că cică nu se poate cu asigurare că bla bla bla. Interesant! Plătim și 105 € cleaning și mâncăm osteniți și un burger jenant. Checkin-ul bărcii a fost cel mai superficial posibil de până acum, băiatul cu predarea, Dimitrios, simpatic și grăbit ne-a zis: uitați-vă voi ce lipsește și îmi spuneți. Plecăm așadar abia pe la 19.00. Ne oprim la o baie scurtă în drum și ajungem pe la 21.40 în Sivota. Acostăm pe întuneric. Bem și povestim cu Radu și cei de pe catamaran iar pe la 01.30 ne punem la somn. Barca noastră se numește Kos 38.1. Foarte original. Are 38 de picioare și e prima. Le-am lăsat în marină, pe Kos 39.1, Kos 42.1 și Kos 45.1.

26 iulie, duminică. Mă trezesc la 09.20, duc câinele la pipi pe mal și apoi mâncăm. Savurăm o cafea la restaurantul lui Stavros, în față. Ne plimbăm prin Sivota, îmi cumpăr o pălărie cu 17.90 euro, care avea să sfârșească în apă, dusă de vânt în mai puțin de-o zi.

La 13.00 pornim către Kioni pe Ithaca, ridicăm velele, avem vânt de 20 de nm, plutim pe ape… La 15.20 suntem în Kioni  și încălziți de atâta marinărie facem o baie strașnică.

Seara mergem cu dinghy la mal să ne veselim, e ziua lui Adriana lui Vetu.

27 iulie, luni. La 09,30 facem o baie de bună dimineața.

Reparăm ancora care ne făcuse ceva probleme ieri. Mergem la cumparaturi, eu, Marius și Dumitru cu dinghy, trebuie să facem câteva mici achiziții. Mai facem o baie la întoarcere și plecăm pe la 13.45 spre un alt golfuleț,

mai la sud, tot pe Ithaca, Sarakiniko. E plin de bărci așa că stăm undeva mai în lateral.

La 16.00 suntem instalați, mai facem o baie că deh! e iulie și este înăbușitor de cald.

Apoi mâncăm brânză cu roșii și măsline, un fel de salată grecească, ceva mai subțire pentru că avem în plan ca seara să organizăm un barbecue pe plajă. Ne prinde noaptea și poveștile…

28 iulie, marți. La 07.25 sunt deja în apă, toată lumea încă doarme, privesc uimit din marea ușor unduitoare cum se cațără caprele pe peretele stâncos din fața mea. La 13.30 plecăm către Sami în Cefalonia unde ajungem la 16.00.

Când navighezi este plăcut pentru că vântul pare că te răcorește însă atunci când suntem acostați este o caldura aproape insuportabilă. Închiriem scutere și mergem la Robola winery cu speranța la o degustare. Am din nou noroc eu și Marius să găsim două scutere de 125 cp cu 20 € bucata la un mic atelier auto al unui grec simpatic, Andreas, și trei mici de 50 cp cu 15 € bucata pentru Florin, Dumitru și Radu, niște târâtoare puturoase. Anghel cu familia închiriază o mașină micuță. Din păcate sosim la 20.00 la vinărie iar la 20.30 se încheie programul cu publicul așa că alegem varianta de degustare cu opt vinuri cu 16 euro pentru toți patru.

Ni se face o prezentare scurtă a vinurilor și reușim să admirăm de pe terasa locului și împrejurimile. Apoi o luăm spre Argostoli. Nu știu cum s-a făcut de rămân singur, se înserează și îmi piere tot cheful.  Ajung în port, dau o tură de-a lungul mării și apoi o iau spre Sami. Mă ajung nu știu cum Marius și Radu. Lui Radu nu îi arde farul, mă mir cum naiba vede pe porțiunile neluminate dar foarte repede se distanțează de noi și îl pierdem. Eu și Marius ne rătăcim în scurtă vreme. Ne ghidăm după aplicația lui gps care ne duce la un moment dat hăt pe deal, tot mai sus și mai sus, până se termină și asfaltul și betonul și ne trezim pe un drum de piatră la dracu-n praznic. E beznă. Ne întoarcem pe unde am venit și cumva dăm de drumul bun. Ajungem foarte târziu în Sami, e aproape 23.00. Îi înapoiem tărăboanțele lui Andreas după ce îl sunăm pentru că vrem să plecăm devreme a doua zi. Mănînc cel mai prost kalamari fritti de până acum, uleios și prost prăjit, la cea mai comercială terasă din port dar pe care am ales-o pentru că era singura care avea o formație care cânta live, sirtaki și răsunau plăcut acordurile la bouzouki.

29 iulie, miercuri. La 09.00 abia sunt în picioare. Conștiința îmi tot repetă că trebuie să îl plimb pe Dey. Atâta ne mocăim că abia la 10.50 pornim spre Atos, tot pe Cefalonia, în nord. În fond suntem în vacanță și nu ne grăbim nicăieri. La 12.00 suntem ancorați în golfulețul Giagana pentru baie. Descoperim că e un cablu de curent sub noi, pe fundul apei și ne temem șă nu îl tragem cumva cu ancora la plecare. Așa că nu ne mai tihnește și la 12.27 plecăm iute mai departe, din fericire fără probleme.

Ajungem la un Lovely Lunch Spot, alt golfuleț, altă baie. Florin face un guiaș gustos

care ne stârnește la un Sole și la o altă baie. Fac o cafea și pe la 17.50 plecăm după ce votăm dacă să rămânem până a doua zi sau nu. Din păcate, eu am pierdut la vot, 1 la 3 pentru popas. Ha ha! La 19.45 suntem în Asos, din nou la ancoră pentru că la mal e plin.

Ne legăm și cu două parâme de stânci să nu ne fugă barca, bem un whisky scurt ca marinarii și apoi mergem pe mal să ne plimbăm un pic.

30 iulie, joi. Fac ochi la 09.10 de parcă asta ar fi ora mea. Marius merge cu Dey la mal

dar mă duc înot după el pentru că a făcut niște manevre ciudate cu dinghy și mă îngrijorez. Eu mănânc bobițe cu lapte. Apoi mergem cu toții să vizităm cetatea din deal.

E atât de cald iar ruinele pur și simplu dogoresc. La 13.25 pornim spre Kalamos. Ajungem la 18.00 lângă Porto Leone, în golful Gerolimionas pe insula Kalamos.

Stăm din nou la ancoră. Sunt mai multe veliere în golf. Dar sunt și foarte multe viespi care ne dau târcoale atrase de mirosurile dulci și mâncarea de pe bărci. Povestim câte-n lună și în stele, îi facem o propunere lui Radu pentru anul care va veni, și mai bem un vin. Adorm pe punte, la prova, cu fața la stele, numărându-le.

31 iulie, vineri. Deși trăiește de câteva zile pe mare și s-a obișnuit foarte bine, zic eu, cu chestia asta, Dey nu se omoară după apă și nici să se bălăcească ca alți câini. Totuși, astăzi Dey merge cu Marius înot până la mal. Suntem la ancoră iar tufele interesante pentru căței sunt acolo. Facem și noi ceilalți o baie de bună dimineața, bem o cafea și la 09.29 ne pregătim grăbiți de plecare. Nu putem mânca nimic, este o invazie de viespi care ne înconjoară, ne agasează, ne pipăie parcă. Suntem mai multe bărci în golfuleț și observ că toată lumea alungă cu prosoapele viespile.

Până la urmă nu mai oprim nicăieri și doar când mâncăm încetinim viteza. Ajungem pe la 14.00 în Lefkada, ne legam întâi la motorină, 80 euro cost, apoi aproape de Felix, noua noastră barcă, asta pentru ca să descărcăm mai ușor bagajele.

După care ducem velierul la locul lui, la ponton. Dimitrios, băiatul care ne-a dat-o, face figuri la check-out,  obiectează că la foc cică s-a rupt un pic, îi răspund amuzat că nici măcar nu ne-a arătat pânzele, că el mânca la terasă când noi ne îmbarcam. Încheiem amiabil și mergem să îi facem check-in-ul lui Felix. Descoperim că de fapt tot nu are actele finale. Radu pleacă la Nidri să le rezolve. Facem duș în marină de data asta și apoi ieșim în Lefkas town la plimbare și să mâncăm ceva. La 01.20 sunt încă pe punte când apare Radu cu actele…

1 august, sâmbătă. Mă trezesc la 8.30 și merg dupa bobițe pentru Dey. Săracul cățel a rămas fără mâncare. Florin face o omletă delicioasă pe care o mâncăm cu mare poftă. Plecăm la 11.30, vorba vine, ne dezlegăm parâmele de la pupa și pentru că bate vântul destul de tare, îl bag pe Felix taman în mooringul vecinilor. Așa că intervin doi băieți de la marină și ne salvează cu bărcuța lor. Ieșim iarăși prin canalul foarte îngust al marinei Lefkada, ridicăm pânzele dar acum nu mai e vânt, s-a risipit. Avem o mică problemă cu focul pe care o rezolvă Florin după ce vorbește la telefon cu Radu. Facem o baie taman în mijlocul mării pe la 14.00 iar la 14.45 răcoriți plecăm spre Meganisi să căutăm un golfuleț… ajungem în primul, dăm o raită, vedem locurile, casele, malurile. Toate locurile faine sunt ocupate așa că mergem în al doilea golf mare, lângă Sandy Beach și Minas și Abelaki Taverna.

Aici ne necăjim o vreme pentru că nu mai funcționează ancora. Eu cu Marius ne chinuim să-l legăm pe Felix de mal și facem manevre cu dinghy-ul care brusc nu mai merge cu spatele. Florin face apoi paste. Între timp merg până la mal cu Marius și Dey, să-și facă și bietul cățel nevoile. Deja când se urcă în dinghy, Dey are locul lui, se urcă cu lăbuțele pe partea din față și privește înainte ca un marinar încercat. Mâncăm flămânzi pastele alea care sunt foarte gustoase, facem o baie și suntem toți foarte fericiți.

După o secvență subită de vânt în rafală care ne desprinde ancora, reîncepem operațiunile de aruncat ancora și parâme prinse la mal. Acum ne legăm cu două, în ambele borduri. A fost epuizant, am dat la vâsle cu Marius din greu pentru că nu ne-am putut baza pe motorul dinghy-ului. Dar la 22.50 privim iarăși liniștiți stelele de lângă un pahar de vin.

2 august, duminică.

Ne închiriem scutere și mergem să vizităm insula. La 14.00 ne oprim încălziți la o baie aproape de Thilos beach.

La 15.30 suntem la Terasa Stavros în Vathi și mâncăm pește.

Plecăm la Aghios beach, la 17.49 suntem pe șezlong, baie, bere, hamac în mare, baie…

apoi ne ducem în capătul insulei la Fanari Beach să vedem apusul.

3 august, luni. Fugim iar la Fanari Beach unde ni s-a părut aseară din altă lume și de la 10.30 până la 12.40 facem baie, plajă și ne tolănim pe șezlonguri. Cinci euro pentru două bucăți.

Returnăm scuterele, cumpărăm niște beri pentru grătarul de seară și ridicăm ancora la 14.00. Ne muncim cu pânzele de amorul artei pentru că vântul este aproape inexistent și mergem cu doar 2 noduri către Sparti, într-un golfuleț. Ceilalti trec pe lângă noi în viteză, cu șapte noduri dar pe motor.

După ce trecem capul de la Sparti prindem și noi 3,5 noduri, ni se pare deja că avem viteză. Ancorăm la 17.00, ne bălăcim, apa este caldă, vremea este excelentă. În golful mititel unde ne-am oprit se află un ponton părăsit, se vede printre pini o casă în ruine și este pe mal o bucată de drum amenajat. Pare că cineva a încercat să locuiască la un moment dat acolo.

Imediat după 20.00, de la focul de la grătar sau mai degrabă de la fumul grătarului, apare un tip într-o barcă cu motor și ne cere să stingem focul și să părăsim insula pentru că e privată, zice el. Așa că plecăm ce să facem. Însă tipul stă după noi că cică să plecăm și cu bărcile de acolo că nu avem voie. Din cauză că s-a întunecat refuzăm să plecăm și după ce ne mai vizitează de trei ori și ne expunem fiecare punctele de vedere, ne lasă în pace. Mai tare era speriat că vom merge totuși să facem foc pe insulă. Uite așa a eșuat seara noastră de barbecue. Ultima seară.

4 august, marți. Dimineața facem baie ascunși pe lângă barcă dar merg totuși la mal cu Marius și Dey să facă cațelul liniștit pipi. Mâncăm cremvurști de la Lidl și ouă fierte, mai facem o baie și la 12.50 plecăm. Suntem destul de aproape de Lefkas marina, câteva mile. La 13.38 avem doar focul întins și înaintăm cu 3,5 nm, e liniște, se aud doar valurile și scârțâitul ghiului. Sosim la 15.00 la punctul de alimentare cu motorină, apoi avem o mică aventură cu legatul bărcii de ponton, era să o pleznim.

La 17.35 părăsim marina spre Salonic,

la 21.35 suntem în Salonic, dormim la White Luxury și comandăm niște pizza zdravene cu bere.

5 august, miercuri. Suntem matinali, ne trezim la 06.05 și la 06.35 suntem instalați în mașină. La Kulata trecem repede, la 16.00 suntem în România, la 17.35 îl debarcăm pe Dumitru, la 17.40 suntem pe drum, la 23.15 suntem acasă.

 

Concluzii
Am prins o vreme teribil de frumoasă. Am avut doar soare și a fost foarte cald. Încă o dată mi-am zis că nu este de mers în Grecia în iulie-august. Încă pe apă și în insule mai e cum mai e dar oricum la ora prânzului în plin sezon turistic este înăbușitor. Drumul către Lefkada și drumul înapoi, către casă, a fost, deși eram în sezonul de concedii, aproape pustiu din cauza pandemiei. Majoritatea mașinilor erau cu numere de România și Bulgaria, foarte puțini alții. Totuși pe mare a fost agitație iar golfulețele și marinele se aglomerau după masa iar dacă ajungeai undeva abia seara nu prea aveai șanse să mai prinzi loc.