11 septembrie, luni. Mă trezesc devreme și plecăm devreme. Vrem să ajungem în Santiago de Compostela. Dar cu oprirea pentru micul dejun se face 13.00 când intrăm în parcarea aproape de centru care are o zonă importantă și pentru autorulote. Și are și o area de servizo. Ilinca trebuie să tragă un pui de somn și merg doar eu cu Gabriel să vedem catedrala clădită conform tradiției pe mormântul apostolului Iacob. Dăm de oameni atât de fericiți în marea piață din fața bisericii. Sunt pelerini care sunt de multe zile pe drum, obosiți, extenuați și care își împărtășesc unul altuia în picioare experiențele sau se odihnesc pe caldarâm dar care au un zâmbet plin, de bucurie, de împlinire, acum la capătul pelerinajului. Unul dintre articolele faine ale unui pelerin pe El Camino se găsește aici.

Apoi a apărut un trenuleț și am făcut un tur de-un ceas cu el spre bucuria lui Gabriel.

Deși am fi vrut să petrecem mai multe zile în Santiago, locul în care stăm nu este extraordinar pentru copii, este zgomotos, aproape de drum, Ilinca este destul de obosită și scâncită și caut pe aplicațiile mele, un loc mai bun și mai blând ca să rămânem peste noapte. Așa că la 18.00, chiar dacă este un pic târziu, decidem să plecăm spre un astfel de loc.

Călătoria spre Soare-Apune, 2021 – Spania 1, Santiago de Compostela
Etichetat pe:    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *