După doi ani de pandemie și tot felul de restricții și cu un război în apropierea noastră început imediat de aproape două luni, în 20 aprilie 2022, miercuri, la 18.30 ieșim din curte încrezători și optimiști. Spre Grecia iar. Ținta
24 octombrie, duminică. După ce vizităm fortăreața din Sagres la 15.00 suntem în Campingul Turiscampo din Luz, foarte aproape de Lagos. L-am găsit pe aplicația de la Campingcard ACSI, e de patru stele și e cel mai spălat camping de
24 octombrie, duminică. Din campingul Orbitur de lângă Sagres facem zece minute până în parcarea specială pentru cei care vizitează cu camperul, fortul. Fortalezza de Sagres, fortăreață construită în secolul al XV-lea, este cea mai importantă atracție a micului orășel,
23 octombrie, sâmbătă. Când mă trezesc de dimineață încă nu știu dacă mai rămânem o zi sau plecăm mai departe. Programul obișnuit al unei dimineți este să ne dăm jos din pat după ce se trezesc copii și asta de
20 octombrie, miercuri. La 16.30 trecem Ponte 25 de Abril, podul peste râul Tejo de 2277 de metri și ne ducem la vreo douăzeci de kilometri, în campingul Orbitur în Costa da Caparica, un oraș-resort cu cea mai lungă linie
20 octombrie, miercuri. Am părăsit Fátima la 11.30 cu o ușoară strângere de inimă. Ca de cele mai multe ori, am avut cumva o senzație viscerală de rău, că trebuie să nu plecăm încă, că mai putem sta, că trebuie
19 octombrie, marți. Nu știu exact când mi-a venit ideea să ajungem la Fátima. Oricum nu a fost premeditat, nu m-am gândit la asta cu mult timp în urmă. Ideea inițială a fost să coborâm spre Faro de-a lungul coastei,
17 octombrie, duminică. Aproape de prânz părăsim Esposende către Guimarães. Nu avem mult de mers, o oră ș-un pic, șaizeci de kilometri. Plecăm de la ocean spre interior, urcăm, coborâm, peisajul e diferit, deluros iar localitățile sunt legate parcă unele
16 octombrie, sâmbătă. Pe o ploaie măruntă și fină de parcă ai fi zis că e ceață, plecăm foarte devreme față de alte dăți, la 08.30 părăsim acest capăt al lumii. Finisterre. Copii dorm încă. Așa mergem toată ziua, pe
15 octombrie, vineri. La 12.00 suntem în Andi gata de plecare. Copiilor le pare tare rău, au avut mai mult spațiu la dispoziție, au putut fugi, și-au putut înșira jucăriile. Cred că le pare rău mai tare după televizor dar