Când ne-am întors din Grecia ne-am gândit că după ce rezolvăm mai multe probleme acasă o vom lua iar la picior, către vest de data asta, în 14 august. Planul nostru a avut întârzâiere doar o zi. 15 august, duminică.
Sâmbătă, 24 iulie, într-o zi însorită, după ce am intrat în Beltiug, am dat în scurtă vreme, la drumul principal, de crama Familiei Hetei. Am oprit în față. Era deschis. Doamna Hetei ne-a primit cu multă amabilitate, ne-a povestit puțin
Vineri, 23 iulie, am pornit din nou voinicește la drum, de data asta cu tema: degustare de vinuri. Ținta noastră era Beltiug, un sat în apropiere de Satu Mare, cu câțiva producători de vin cunoscuți. Fără să fi făcut însă
Îmi propusesem să vizităm într-unul din week-end-uri câteva biserici fortificate de prin Brașov. Așa că după ce am făcut puțină muncă de cercetare ne-am hotărât să mergem la Hărman. Era relativ aproape, circa trei ore de mers în ritmul nostru,
După Tărâmul Lavandei ne-am oprit în campingul de lângă cheile Turzii. Un loc deosebit de curat, cu o gazdă extrem de îndatoritoare și prietenoasă și care apare de nu știu unde de fiecare dată când ai nevoie de ceva. Am
Anul acesta am pornit într-o zi de vineri, 9 iulie, către Mădăraș, să vedem ce s-a mai întâmplat pe Tărâmul Lavandei. De data asta însă fără Gabriel. Mămica lui l-a întrebat ce vrea să facă: vine cu noi să vadă
26 mai, miercuri. Suntem în Nea Makri, într-un camping rustic, plin de verdeață și cu o mulțime de rulote staționare înconjurate de garduri și arbuști, cu tot felul de lucrușoare trebuincioase la vedere. Îmi amintește oarecum de Christiania din Copenhaga.
În 11 mai, marți, după prânz am părăsit campingul Sikia și am luat-o către sud evitând porțiunile cu plată ale autostrăzii grecești. Am ajuns în Glyfa la 17.00, o oră mai târziu după ce ultimul feribot plecase spre Evia. Așa
Gabriel ne întreba de prin februarie cred, dacă nu mai repede… când plecăm în Grecia, mâine? Cumva cumva am reușit să plecăm vaccinați, eu și cu test PCR, în 21 aprilie, miercuri dimineața și am ajuns până în Timișoara. La
Când am ajuns, vinerea, în după masa lui 26 martie încă încărcată de soare i-am povestit lui Gabriel ce scria pe un panou înlăuntrul spațiului numit Castelul de Lut. Că-l făcuseră să aibă unde să se-ntoarcă zânele după lupta aia