17 octombrie, duminică. Aproape de prânz părăsim Esposende către Guimarães. Nu avem mult de mers, o oră ș-un pic, șaizeci de kilometri. Plecăm de la ocean spre interior, urcăm, coborâm, peisajul e diferit, deluros iar localitățile sunt legate parcă unele de altele.
Guimarães este un oraș măricel, cu peste cincizeci de mii de locuitori și care alături de Maribor din Slovenia, a fost capitală europeană a culturii în 2012. Din 2001 centrul vechi istoric este înscris pe lista patrimoniului cultural Unesco. Ăsta fiind și motivul pentru care am decis să ne abatem un pic de la drumul pe coastă. Pe unul dintre cele mai vechi ziduri scrie că Portugalia s-a născut aici, (Aqui nasceu Portugal) și orașul este asociat cu nașterea națiunii portugheze.
La 13.30 suntem într-un camperstop sub telefericul care te duce pe Monte da Penha și care arată tot ca o parcare măricică, poziționată pe un loc plat și care are în imediata apropiere o zonă de servicii. Oricum plouă, întâi mărunt și apoi tot mai tare… Așa că nu putem face nimic decât să ne uităm pe fereastră și activități în Andi. Seara ieșim totuși puțin, pe o ploaie măruntă mocănească, aproape invizibilă.
Se întunecă repede deja. Facem o mică petrecere și culcăm copii după ora Spaniei.
18 octombrie, luni. Astăzi mă trezesc la 08.00 și după micul dejun ieșim în oraș. E o vreme superbă și ne plimbăm vreo două ore prin centrul vechi.
Piața Largo da Oliveira din fața bisericii de Nossa Senhora da Oliveira are o liniște aproape medievală. Dacă nu am vedea semnele civilizației moderne am putea crede că ne-am întors în timp. Pătratul își ia numele de la venerabilul măslin care crește încă în mijlocul pieței. La câțiva pași distanță există un monument gotic, Padrão do Salado, construit în anii 1300.
Ne întoarcem încântați și obosiți la Andi și după ce mănâncă copii supa de prânz, o luăm spre sud. E luni, a început săptămâna de lucru și drumul e foarte aglomerat mai ales când trecem pe lângă Porto. Nu înțeleg modul de plată al autostrăzii portugheze, mi se pare complicat și oricum ca și până acum evităm drumurile cu plată. Am setat gps-ul să ne ducă doar pe drumuri principale și uneori îmi dă impresia că facem mici ocoluri pentru a evita autostrada.
Ne oprim la 17.00 în Estarreja, un mic orășel cochet. Găsesc pe park4night o parcare mixtă în care intrăm cu greu dar care are zonă de service și șase locuri pentru autorulote cu punct de legătură la electricitate. Ne așezăm în apropierea acestora, între două campervanuri, pentru că era liber doar locul de lângă zona de service și nu îmi place cum arată. Suntem lângă un parc imens care are și un loc de joacă generos și curat. Bucuria celor mici.
19 octombrie, marți. Când îl plimb pe Dey de dimineață, descopăr că peste drum de parc se ține piața săptămânală. Fac o plimbare scurtă ca să descopăr același model amestecat ca și în alte orașe, vechituri și chinezării împreună cu produse tradiționale. Curat talcioc!