24 septembrie, vineri. Mă trezesc după nouă. Îmi simt capul mare și plin de stridii. Și de roze… Noroc că e frumos afară. La 11.00 o luăm spre est. Facem două ore până la Cognac. Nu am găsit nimic aproape de centru unde să putem rămâne peste noapte. Așa că suntem nevoiți să poposim într-un camping mai departe de centrul orașului dar într-o zonă foarte frumoasă, pe malul râului La Charente. Se numește chiar Camping Cognac și este pe o micuță insulă în râu. E 13.30 când ajungem și ușa la recepție este închisă. Programul afișat spune că după 16.00 vine recepționerul dar se poate suna. La telefon îmi dă codul de intrare, este barieră și îmi spune că putem să ne instalăm oriunde e liber. Îi fac igiena lui Andi și apoi găsim un loc fain cu fața către râu. Spălăm și haine. Campingul este ținut de o familie care locuiește aici, au un băiețel apropiat ca vârstă de Gabriel. Se distrează amândoi mai bine de un ceas la locul de joacă. Se înțeleg foarte bine deși nu știu cum.

Sunt doi kilometri jumate până în centru deși par mai mulți. De la camping trecem prin parcul Francisc I și apoi o vreme de-a lungul apei. Ne învârtim pe câteva străduțe, admirăm locurile, biserica Saint-Léger, liniștea pietonală…






Ne prinde noaptea pe drum și când suntem iar prin parc e întuneric. Venim pe sub stele cu grijă. Din când în când țin aprinsă lanterna de la telefon și în lumina ei la un moment dat sare o broscuță mică de pădure. Zece minute o studiem cu toții. E speriată și copii vor să o luăm acasă.

25 septembrie, sâmbătă. De dimineață plouă. Stăm în Andi și ne uităm pe geam. Bem o cafea bună și facem diverse activități cu copii. După 14.00 iese soarele. La patru p.m. ne încumetăm iar la plimbare. Mergem pe același drum ca ieri. În Cognac și-mprejur sunt multe distilerii dar piața este dominată de cei patru mari: Hennessy, Martell, Courvoisier și Rémy Martin. La o intersecție vedem indicatoare către fiecare. Alegem să mergem la cel mai aproape care e și cel mai vechi, Martell, din 1715 și unde avem parte de o mică degustare. Cel care ne face prezentarea e foc de simpatic. Și pare un fin cunoscător deși nu îmi dă impresia unui mare băutor de coniac.






De data asta ne întoarcem pe lumină.

26 septembrie, duminică. La prânz plecăm mai departe…

Călătoria spre Soare-Apune, 2021 – Franța 1, Cognac
Etichetat pe:                

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.