26 septembrie, duminică. Ca de obicei pe la prânz ridicăm ancora către altă destinație. Astăzi coborâm spre sud și căutăm o fermă viticolă pe lângă Bordeaux. Am identificat câteva pe park4night și după ce studiem locurile și descrierile altor călători ne decidem pe una. Château de Peneau. Mergem direct. Mai sunt două campervanuri și unul se trage puțin să ne facă loc. Însă locul e în pantă, mic și în marginea drumului. Nu putem lăsa copii afară cum ne gândiserăm. Ne dăm seama că e duminică. Nu se poate vizita nimic, castelul este închis, nu se pot face degustări decât cu programare prealabilă. Căutăm deci altceva. Găsim nu foarte departe o altă fermă. Adriana sună acum și se înțelege cu un domn amabil. Putem merge liniștiți, el, proprietarul, nu este acolo dar cineva ne va îndruma și vom discuta mâine. Călătorim pe drumuri, să zicem județene, și uneori chiar mai înguste de atât încât trebuie să trag pe dreapta cât mai mult și chiar să opresc când vine o mașină din sens contrar. Trecem printre vii, păduri, câmpii, sate, urcăm, coborâm, iar urcăm iar coborâm și peisajele sunt mirifice. Vedem Franța rurală.

La 4 p.m. ajungem la Domaine du Cheval Blanc în Saint-Germain-de-Grave, un sătuc cu aproximativ 150 de locuitori. E foarte frumos și nu e nici țipenie de om. Nu sunt garduri nici porți și ne oprim aproape de locul unde vedem stâlpișorul cu prize. Citisem că sunt doar trei posturi. Se ițește capul unei femei în vârstă la geam și apoi apare o tânără care ne salută, ne indică câteva lucruri, ne dă cheia de la toaletă și apoi ne lasă singuri. Este o masă din lemn cu băncuțe și ne instalăm în apropierea ei. E cald încă și mâncăm afară apoi ne plimbăm puțin pe lângă vie. Odată cu înserarea însă se răcește și intrăm în Andi unde facem un pic de petrecere. Și somn… A fost o duminică frumoasă!






27 septembrie, luni. De dimineață viața se animă devreme la fermă. Se aud mașini, zgomote, vorbe, uși deschise și închise, pași… Doi câini uriași mișună peste tot, ne miros și nouă roțile, le aud răsuflarea. Dey nu simte teamă, ascultă doar atent. Eu ies și discut cu fiul proprietarului despre una alta, cum a fost noaptea, unde mergem, unde am fost și la final îi spun că am un câine mai mic înăuntru și mi-e teamă că mi-l mănâncă ai lui dacă îl scot afară la pipi. Râde și strigă la un nene care trebăluia pe lângă un garaj să bage câinii aia imenși înăuntru și să închidă ușa după ei.

Înainte de plecare, aproape de ora prânzului, îmi iau rămas bun și mulțumesc pentru găzduire. Pentru că iau câteva vinuri nu mai trebuie să plătesc pentru noapte. Era 8 euro.


O luăm spre sud către Pirinei.

Călătoria spre Soare-Apune, 2021 – Franța 1, Domaine du Cheval Blanc
Etichetat pe:                

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.