20 septembrie, luni. La 11.20 părăsim campingul și mergem în Ars-en-Ré să vedem biserica cu vârful negru, Saint-Etienne și centrul satului. Apoi o luăm către Île d’Oléron. O insulă plată, asemănătoare cu Île de Ré, de care nu e foarte departe. E lungă de 34 km, are o lățime maximă de 12 km și cel mai înalt punct la 34 m deasupra nivelului mării. Din 1966 este legată de continent printr-un pod rutier, lung de 2.862 m, al treilea cel mai lung pod din Franța după cele din Saint-Nazaire și île de Ré. E a doua cea mai mare insulă a Franței după Corsica. (am citit pe wikipedia…)
La 16.00 suntem în campingul Airotel Oleron care are și cai și piscină și loc de joacă fain. Este plăcut și călduț și după ce se trezește Ilinca mâncăm afară cârnați cu cartofi, toată gașca și apoi mergem la plimbare în Chateau d’Oléron, capitala istorică a insulei. Cetatea este impozantă, începută din ordinele lui Richelieu și finalizată sub supravegherea lui Vauban. La întoarcere mă dor atât de tare picioarele încât de abia mă mai pot mișca.
21 septembrie, marți. De dimineață cerul a fost acoperit de nori și e frig deși prognoza pe weather.com era bună, vreme cu soare. Mă rog, nu e prima dată când nu se potrivește. Așa că m-am îmbrăcat, mai gros. Asta doar ca să mă dezbrac o oră mai târziu întrucât a ieșit soarele. Ne hotărâm să mai rămânem o zi aici. Dăm o raită pe la locul de joacă și apoi merg doar cu Ilinca să vedem caii.
Nu am prins nimic cu pescuitul la picior dar plimbarea printre alge, pe pietre, printre mii de vietăți minuscule care tresăreau la mișcările mele și în mirosul pătrunzător de sare și iarbă marină îmi dă o stare de încântare. Farul Chassiron este aproape și este la capătul vestic al insulei. Urcăm 224 de trepte și suntem în cel mai înalt punct al insulei. Doar eu și Gabriel. Se vede hăt până departe iar grădinile de dedesubt în formă de roză a vânturilor sunt amețitor de frumoase.
Către seară ajungem la Vignoble Vincent. Ne instalăm în locul indicat de proprietar, cumpărăm niște vinuri ale casei și apoi ieșim la plimbare în împrejurimi. Dormim în vie. Noi și alți degustători. Pasionați de natură și liniște.
24 septembrie, vineri. Aș zice că mă doare un pic capul de dimineață. O fi de la stridii! Sau de la vin? La 11.00 plecăm mai departe. E soare și foarte plăcut.