Anul acesta am pornit într-o zi de vineri, 9 iulie, către Mădăraș, să vedem ce s-a mai întâmplat pe Tărâmul Lavandei. De data asta însă fără Gabriel. Mămica lui l-a întrebat ce vrea să facă: vine cu noi să vadă lavanda sau merge la bunici? Și el a răspuns candid: la bunici.

Tinerii proprietari ai minunatului tărâm au mai cumpărat un teren, cultivat cu lucernă chiar deasupra celui cu lavandă, și în care anul acesta i-au cazat pe doritori: cu cortul, rulota sau autorulota. Acolo ne-am fixat și noi. Dey a zburdat fericit o bucată de vreme.

Parfumul îmbietor al lavandei, zumzetul continuu, greierii, toate șoaptele ascunse prin lucernă, sunetele satului din depărtare au fost ingredientele miraculoase pentru o noapte magică. Am dormit cu geamurile deschise și parcă am fost una cu natura. A doua zi dimineață și cafeaua avea parcă un iz vrăjitoresc.

Tărâmul Lavandei în 2021
  •  
  •  
  •  
Etichetat pe:        

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *