După doi ani de pandemie și tot felul de restricții și cu un război în apropierea noastră început imediat de aproape două luni, în 20 aprilie 2022, miercuri, la 18.30 ieșim din curte încrezători și optimiști. Spre Grecia iar. Ținta noastră de azi este însă Alba-Iulia. Unde ajungem la 21.10 cu bine, în plin întuneric. Înnoptăm la poalele cetății. Adriana și copii îl ornează pe Andi cu ouă și alte decorațiuni de Paște.
21 aprilie, joi. La șase dimineața deja sunt pe drum. Cred că astăzi am făcut cei mai mulți kilometri într-o singură zi de când călătorim cu autorulota. 788. Am oprit iar după lăsarea întunericului, la 20.10, frânți, la Demir Kapija, în Macedonia de Nord la o vinărie, Royal Winery Queen Maria. La 800 de metri de autostradă. Loc găsit pe park4night. La recepție mi-au spus două fete simpatice că parcarea este gratis dacă cumpăr vin sau mâncăm ceva la restaurant. Era deja târziu să mai trămbălesc copii la masă așa că am cumpărat vin. Din struguri locali. Vranec. Roșu. Am cumpărat două butelii, una cu vin baricat, cealaltă nu. Și le-am desfăcut pe amândouă să văd diferența. Le-am gustat doar. Apoi am căzut ca un ostaș la datorie.
22 aprilie, vineri. Astăzi m-am trezit un pic mai târziu. Aveam doar trei sute de kilometri de parcurs și mi-am zis că e mai bine ca cei mici să doarmă totuși când pornim. Așa că plecăm la 06.30. La 13.10 suntem în Campingul Sikia în Pelion. Ne simțim ca și cum ne-am fi întors acasă. Am făcut 1230 de kilometri.
23 aprilie sâmbătă – 29 aprilie vineri, șapte nopți, o săptămână, Paștele și zilele următoare. Toate zilele au fost frumoase, cu soare, cu marea întinsă dimineața și ușor bătută de vânt după masa. Ne-am plimbat, ne-am distrat, am povestit cu prietenii noștri, Gabriel a fost din nou aproape toată ziua afară, nici nu știu cum a trecut atât de repede…
30 aprilie, sâmbătă la șase dimineața părăsim locurile astea faine. Am o senzație de rău fizic.
La 19.00 suntem la vreo șaisprezece kilometri de Belgrad în Pancevo, pe o stradă departe de cea principală cu trafic plin, în fața unei făbricuțe cu portar, loc găsit pe park4night. Mă înțeleg bine cu portarul, îmi cere buletinul și mă trece într-un caiet, e simpatic, zâmbește și e foarte amabil… Eu vorbesc românește, el sârbește că engleză zice că nu știe, ne înțelegem de minune… Sunt rupt de oboseală. Nici nu pot să mănânc. Telefoanele ne sunt închise de azi dimineață.
1 mai, duminică. La 05.25 sunt în picioare. Ora lor. La 15.45 suntem acasă. Ora noastră.
Concluzii: Este dezagreabil să fii constrâns de timp și să trebuiască să călătorești repede, să parcurgi mulți kilometri până la destinație. Este foarte obositor. Asta nu mi-a plăcut. Am făcut dus-întors 2457,6 kilometri cu o viteză medie de 64,2 kilometri/oră și un consum mediu de 12,5 litri/100 km. Cel mai mare consum de până acum. Am și făcut drumul acesta mai repede ca niciodată. A opta oară în Campingul Sikia. Cel mai frumos camping din Grecia.
De data asta am fost în concediu nu într-o călătorie… :))