Îmi propusesem să vizităm într-unul din week-end-uri câteva biserici fortificate de prin Brașov. Așa că după ce am făcut puțină muncă de cercetare ne-am hotărât să mergem la Hărman. Era relativ aproape, circa trei ore de mers în ritmul nostru, cu un mic camping în zonă găsit pe park4night și cu alte câteva biserici fortificate prin apropiere. Așa că vineri, 16 iulie, ziua de start, socotisem că trebuie să plecăm cel târziu la 13.00 ca să ajungem totuși pe la 16.00 – 17.00, să mai putem face câte ceva.
Doar că pentru Gabriel a fost săptămâna de tabără. În oraș e drept, cu activități la ștrand și în sala de sport, cu masă la prânz și prieteni noi. Iar vineri la ora 15.00 era stabilită încheierea acesteia cu un mic moment festiv.
Așa că am plecat după aceea și până am ieșit efectiv din curte s-a făcut de 4 PM. Căutasem între timp ceva alternativ, unde să poposim și să plecăm abia sâmbătă spre Hărman. Acest ceva a fost să fie campingul Zori din Cloașterf.
Unde atât de bine ne-am simțit că nu am mai plecat niciunde. Gazda, Florentina a fost deosebit de amabilă și caldă. Gabriel a fost cucerit de ea și a stat o grămadă de vreme în jurul ei povestindu-i vrute și nevrute. În stilul lui…
Campingul Zori are șase locuri pentru campere cu acces la electricitate și încă vreo patru fără dar cred că în caz de nevoie, cu niște prelungitoare și ceilalți pot beneficia de curent electric. Sunt mai multe locuri de cort. Există un loc frumos amenajat de barbecue. Poți sta pe o terasă acoperită, dotată cu mese și scaune și două hamace, ai acces la un frigider care are apă și bere rece înăuntru. Toaletele și dușurile sunt moderne și foarte curate. Nu știu dacă am uitat ceva dar efectiv ne-am simțit foarte bine în cele două zile în care am stat aici. Campingul l-am descoperit pe park4night, unde sunt câteva review-uri faine dar are și pagină de facebook. Iar Florentina răspunde prompt și te ajută cu tot ce poate.
Seara ne-am plimbat prin sat. Și apoi am ascultat greierii…
A doua zi am vizitat biserica evanghelică fortificată din Cloașterf. Ea este închisă în mod normal dar la poartă este afișat un număr de telefon și în câteva minute apare un nene simpatic care stă după tine cât vizitezi locurile. Și-ți mai dă și o mulțime de informații.
Și ne-am mai dus o dată până în capătul satului să vedem casele și porțile lor și la lumina amiezii.
După prânz am pornit voinicește pe Via Transilvanica până la Saschiz. Ne-am uitat mai îndeaproape și la biserica evanghelică de aici și apoi am fost la ceainăria Tei, pe care ne-o recomandase Florentina. Excelentă ceainărie! Ținută de o familie tânără și inimoasă…
Au fost două zile faine și am plecat duminică după prânz cu convingerea că vom reveni cât de curând.