9 noiembrie, marți. Și astăzi plecăm mai departe tot la ora prânzului. Doar că facem mai bine de trei sute de kilometri. Trecem de Murcia și Alicante și ne oprim aproape de Benidorm, lângă orășelul Villajoyosa, în Campingul Playa Paraiso unde ajungem la 17.30. Folosim cardul ACSI Campingcard și plătim 18 euro pe noapte cu tot cu copii și electricitate.
10 noiembrie, miercuri. Toată dimineața plouă și după micul dejun decidem să mai rămânem o zi, ca să spălăm haine. Este patru euro spălarea și trei euro uscarea. Dupa 14.00 iese soarele și ne plimbăm prin împrejurimi.
Villajoyosa este cunoscut și ca orașul de ciocolată pentru că aici se produce cea mai cunoscută marcă spaniolă de ciocolată, Valor. Se poate vizita și un muzeu al ciocolatei. Din păcate noi nu am ajuns să ne bucurăm de el.
11 noiembrie, joi. Plecăm după același tipic, la prânz și facem iarăși aproape trei sute de kilometri, până în Alcossebre, unde ajungem aproape de ora 17.00. Din păcate plouă și camperstopul pe care mi-l alesesem ca destinație este plin, așa încât găsim un loc discret și liniștit într-o parcare lângă un parc și dacă vremea tot este neplăcută și nu putem ieși, măcar ne jucăm și facem petrecere cu copii.
12 noiembrie, vineri. Respectăm programul cu care deja ne-am obișnuit. Găsesc un loc interesant pe Costa Dorada aproape de râul Ebru și delta lui, Camping Ampolla Playa, unde rămânem trei zile. E peste drum de plajă. În mesajele de promovare apărea că am putea avea norocul să întâlnim stoluri de păsări flamingo iar staff-ul este drăguț și prietenos. Are un loc de joacă generos care i-a atras pe copii de la început ca un magnet. Ne-am plimbat cu bicicletele atât prin camping și în preajma lui cît și prin L’Ampolla, o localitate cochetă cu peste 3600 de locuitori, cu câteva plaje, baruri, restaurante și o zonă portuară activă ca fost sat pescăresc.
15 noiembrie, luni. Am simțit în toate aceste zile că ne întoarcem prea repede acasă și că merita să mergem mult mai încet, pentru a putea vedea toate locurile deosebite de pe coasta Spaniei. Din păcate, deja ziua se scurtează și cu cât urcăm către Franța e tot mai răcoare seara și mai frig noaptea. Și trecem cumva prea repede de la sfârșit de vară la toamnă târzie. Și astăzi parcurgem aproape trei sute de kilometri, iar când deja se înserează suntem în Sant Pere Pescador, la o aruncătură de băț de graniță. Am găsit pe park4night o fermă, Mas del Joncar, cu o vilă unde sunt câteva camere și poți lua și masa și au și un teren destul de mare la intrare unde încap mai multe autorulote. Am plătit cu cardul 17 €/noapte. Suntem noi și încă o autorulotă. Dar locul este deosebit iar a doua zi aveam să descoperim mai bine valențele lui.
16 noiembrie, marți. Am avut o noapte foarte liniștită. M-am trezit la 09.00 și mai apoi m-am jucat puțin afară cu copii. Este o iarbă moale și groasă peste tot.
La 1 p.m. trecem granița. Suntem în Franța.