5 octombrie, marți. Am avut una dintre cele mai liniștite nopți de când am plecat de acasă. Fără zgomote. Tăcere totală. După micul dejun am luat-o încet către Vitoria Gasteiz. Un oraș cu 240.000 de locuitori, capitala Țării Bascilor, Pais Vasco, curat, aerisit, verde. În 2012 a fost numită capitala verde europeană datorită numărului mare de parcuri.
Un singur camperstop am găsit însă în tot orașul. O parcare uriașă de fapt cu vreo cincizeci de locuri dedicate autorulotelor, într-o parte a ei. Pe asfalt, cu apă și posibilitatea de a goli apele murdare, iluminată și cu tomberoane mari pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Și gratis. Patru locuri mai erau goale când am ajuns noi. Știam de pe park4night că miercurea e zi de piață și devreme dimineața își instalează tot felul de tarabe mici comercianți și nu mai poți pleca, dacă vrei asta, până după-amiază. Planul de a ieși la plimbare către seară s-a dus naibii însă pentru că a început să plouă. Așa că am petrecut o seară distractivă în familie.
6 octombrie, miercuri. Dimineața am auzit de pe la șase zgomotele celor care își instalau tarabele dar am reușit să adorm la loc dupa ce mi-am dat seama care este sursa gălăgiei. În fața noastră s-au instalat unii cu patiserie și prăjituri de casă și lângă ei, alții cu produse de panificație. Era un miros apetisant în jurul căsuței noastre. După ce l-am plimbat pe Dey am dat o raită prin toată piața asta improvizată. Mi-a amintit de piața noastră de joia, de mai demult, amestecată, cu produse alimentare, de la țară și vechituri și bulendre. Cam așa era și asta. Erau unii cu chinezării și ieftinășaguri dar și mulți cu produse tradiționale sau lucrate în casă. Imediat după prânz ies doar eu să vizitez centrul vechi. Adriana merge cu copiii în parcul din apropiere.
Mă întorc după 16.00 cu gândul că mai ieșim la plimbare și seara. Dar nu ne sincronizăm foarte bine cu pregătirea cinei și hrănitul copiilor și deja se întunecă mult mai repede așa că petrecem din nou o minunată seara împreună. Astăzi mă culc devreme. Dau stingerea la 11 p.m.
Aici am cunoscut o frumoasă familie de francezi care își propuseseră să facă un tur al Europei într-un an de zile. Aveau o fetiță aproape de-o vârstă cu Gabriel și un băiețel mai mic decât Ilinca. Ne-au zis că vor să treacă și prin România. Acum aveau de gând să plece către Madrid, Toledo și apoi Portugalia. Ne-am despărțit cu gândul că poate ne întâlnim cumva pe traseu. Aveam să vorbesc cu ei, de mai multe ori de-a lungul călătoriei noastre.
7 octombrie, joi. Astăzi plecăm iar către ocean, la Zumaia.