4 octombrie, luni. Deși mă trezesc la 07.50 abia la 10.00 o iau către locul de deversare al apelor gri. Ajungem în Tolosa și nu găsim nici aici vreun loc onorabil de parcare. Citisem că este un orășel cochet pe râul Oria plin de clădiri vechi și frumoase. Am fi vrut să rămânem aici o noapte. Ne tot învârtim și nimic din ce găsim nu ne place așa că dezamăgiți plecăm spre Vitoria-Gasteiz…
La mai puțin de douăzeci de kilometri de Vitoria descopăr însă pe park4night, când ne oprim pentru supa de prânz, un parc cu frumoase referințe, situat la marginea orașului vechi de la care își ia numele, Garaio, pe malul lacului de acumulare Ullíbarri-Gamboa. Cu drumuri amenajate, locuri de picnic, de plajă, dușuri, parcări, oficiu de informații, fântâni, toalete și două locuri de parcare pentru autorulote. Unul de zi și unul de noapte. Am stat în cel de zi câteva ore bune, timp în care ne-am plimbat în lung și-n lat, întâi cu Gabriel mai mult și apoi cu toții mai în apropiere. Dey a fost foarte fericit zburdând de colo colo până când a apărut un câine mult mai mare și a trebuit să îl duc înăuntru. Au fost doar câțiva oameni pe acolo, unii la picnic, alții să admire locurile.
Seara am venit în parcarea de noapte aflată la intrarea în parc. În afară de faptul că este frumos amenajat și curat nu există nici o utilitate. Niște tomberoane la intrare pentru colectare selectivă a deșeurilor. Copiii au adunat ghindă, au sortat-o, au numărat-o, au împărțit-o și s-au distrat până a trebuit să îi bag înăuntru la culcare. În parcare suntem noi, încă două autorulote și trei campervanuri. Noaptea târziu au mai apărut doi întârziați. Am văzut de câteva ori trecând mașini cu însemnele parcului pe portiere. În patrulare probabil.
5 octombrie, marți. Am avut o noapte liniștită. Cu toate astea ne-am trezit pe la 08.30 nu știu de ce. Telefoanele, mișcările lui Dey, sunetele mașinilor care treceau… După micul dejun am luat-o încet către Vitoria Gasteiz.
