29 august, duminică. Pe o ploaie măruntă, la ora prânzului părăsim camperstopul din Heidelberg spre Luxemburg. La 16.30 suntem în campingul Kockelscheuer, pe Route de Bettembourg 22, într-o pădure, undeva în sudul orașului. E ud totul. Cel mai notabil eveniment al serii a fost că Ilinca a mâncat singură înghețată pe băț.

30 august, luni. Astăzi până la prânz avem un program obișnuit. Spălăm și o tură de haine. Campingul este de patru stele și este deosebit de curat și frumos aranjat. Sau așa ni se pare nouă. La 15.30 ieșim în oraș, autobuzul este gratuit. Ne plimbăm pe străzi încolo și încoace după cum ne mână copii. Vedem biserica Sfântul Mihail, cea mai veche biserică din Luxemburg, biserica Sfântului Ioan, catedrala Notre-Dame, cazematele și apoi mâncăm la o terasa zgomotoasă. Ne întoarcem pe la 20.00 rupți de oboseală și cu capul mare.






31 august, marți. În prima parte a zilei hălăduim prin camping, ne plimbăm, mergem la locul de joacă.

Gabriel este un as al bicicletei, își face prieteni. Seara mergem din nou în centrul orașului.

Într-o vitrină dăm peste un afiș haios care ne stârnește râsul.


După multă umblătură, descoperim un restaurant cochet cu o terasă micuță care ne permite să ținem copii afară, lângă noi, sub supraveghere iar noi să bem liniștiți câte un pahar de vin excelent. Cincisprezeceminute.

1 septembrie, miercuri. Astăzi a sosit plicul cu cartela de telefon din România. Seara ne plimbăm cu bicicletele prin zona din apropierea noastră, pe pista amenajată. La întoarcere bem câte o bere și împărțim o pizza la restaurantul campingului. Gabriel s-a împrietenit cu o fetiță căreia îi place fotbalul.


2 septembrie, joi. Pentru astăzi am stabilit că vom avea un program de vizitare castele. Părăsim campingul și facem 50 de kilometri, un ceas, până la castelul Bourscheid. Îl vizităm dar nu este gratuit cum ne așteptam, așa citisem eu pe un pliant luat de la recepția campingului, ci e 7€/adult. E cocoțat în vârful unui deal, construit prin secolul zece și e tare frumos. Înainte să ajungem la el, la urcare, Ilinca face un circ monstru că nu vrea în ham de răsună castelul și se zbate atât de tare încât trebuie să o dăm jos. Asta este. Așa încât cercetăm castelul cu ea de mânuță.





La 15.30 ajungem la castelul Vianden, nici ăsta nu e gratuit. Aveam să descopăr ulterior că unele castele și alte obiective turistice sunt gratuite dacă avem cardul Luxemburg. Haha. Sunt trei nivele vizitabile și mergem peste tot.





E deja 17.00 când încheiem traseul, așa că mergem să vedem camperstopul din apropiere în care plănuisem să înnoptăm. E fain și free au comentat unii pe park4night. Este adevărat. Este frumos dar partea mai organizată pentru campere este ocupată în întregime și găsim loc doar pe iarbă, în fața râului. Nouă ni se pare mai fain aici și este mai mult loc. Este gratis dar doar pentru că au fost inundații în iulie și nu mai funcționează sistemul selfservice de taxare. Bariera e ridicată. În imediata apropiere este și un loc de joacă. După ce ne instalăm, seara vizităm orașelul. Castelul e sus, străjuiește locurile iar podul de piatră face un infinit în apă…

Ne-am zgâit o jumatate de ceas la nebunul din Vianden. Le „Fou de Vianden”.

Am intrat și în Biserica Trinității care datează din 1248.


Castelul este și în amurg sclipitor.

3 septembrie, vineri. Ne trezim târziu și greu. Dar este un soare generos și reconfortant afară. Cerul este atât de albastru și mă simt atât de optimist încât fără ezitare stabilesc că mai rămânem o zi aici. Așa că Mami bucătărește, face ciorbă ca-n Ardeal. Eu cu Gabriel avem o sesiune de pescuit. Nu prindem nimic. Probabil pentru că avem concurență serioasă. Am văzut toată dimineața un păsăroi în apă atent la tot ce mișcă. Pe Ilinca o pun în piscinuță. Se distrează iar de minune. Noi, părinții, stabilim să mâncăm hrană rece, adicătelea slănină și telemea cu roșii și ceapă. Yammmmi. Iar seara mergem până la Bar du Pont, restaurantul de pe podul infinitului. Și bem o bere și luăm și un apfellstrudel.




4 septembrie, sâmbătă. La 10.45 o luăm spre castelul Beaufort. 12 kilometri frumoși prin pădure. Urcăm, coborâm, urcăm, coborâm… Ajungem în Beaufort și căutând un magazin să facem câteva mici cumpărături, ne oprim lângă un parc cu multe aparate de joacă pentru copii și unde ne distrăm mai bine de o jumătate de oră. Sunt unele chestii deosebite și Gabriel este fascinat.


Pe urmă mergem spre castel și reușesc să ne parcăm și noi cumva. Sunt locuri doar pentru mașini mici și cred că în lunile de vară e foarte aglomerat. Acum e relativ puțină lume și datorită restricțiilor legate de Covid 19. Nu se poate intra niciunde fără certificat de vaccinare.




Castelul Beaufort datează din secolul al XI-lea și are două părți, una medievală, acum în ruine și una renascentistă construită în secolul al XVII-lea în stare bună. Noi o vizităm doar pe prima.

La 14.30 suntem în Wasserbillig, o mică localitate pe malul râului Mosel. Ilinca doarme. Eu merg cu Gabriel să vizitez un mic acvariu aflat chiar lângă râu. Pe partea cealalaltă este Germania.

E mic dar curat și îngrijit. Cum trecuserăm pe lângă un alt loc de joacă în drumul spre acvariu, evident că la întoarcere trebuie să ne oprim puțin să îl testăm. Mai ales că și aici este o corabie și un tobogan înalt și abrupt…

Coborâm de-a lungul râului și la 17.00 ajungem în Remich, într-un camperstop foarte ordonat și frumos aranjat, cu barieră și automat de plată. Mai sunt trei locuri libere. Scrie pe un ecran la intrare. Este 15 € cu toate utilitățile incluse dar fără toalete și dușuri. Oricum n-avem nevoie. Nu prea este umbră. Noi adulții mâncăm iarăși hrană rece și pe la 18.45 ieșim la plimbare. Remich-ul  este un mic oraș turistic înconjurat de podgorii și păduri, este plin de terase și crame care te îmbie la degustări. Poți să faci plimbări cu barca pe râul Mosel fie pe cont propriu, sunt bărci de închiriat, fie cu vaporașe care au chiar și restaurante elegante. După preferințe și buget. Eu merg cu Gabriel cu un cart, apoi îi dăm într-o roată pe amândoi. Dăm și peste fântâna cu Bachus și peste o expoziție cu mașini de epocă.





După ce vizităm locurile și mergem de-a lungul apei o vreme, la întoarcere bem câte un vin la botul calului. Este un chioșc aranjat, cu câteva vinuri din partea locului, eu gust un Chardonay iar Adriana un Crémant. Descoperim și o trambulină cu ham pentru copii. Gabriel o încearcă și pe asta plin de încântare.

5 septembrie, duminică. Astăzi ne bucurăm de o zi liniștită. Ne plimbăm iar către ora prânzului pe malul râului. Se încălzește un pic prea tare. Somnul ne dă târcoale la întoarcere tuturor dar doar Ilinca se bucură de el. Seara mai ieșim o dată. Toată ziua Gabriel ne-a împuiat capul cum a fost pe trambulină și cum va fi la a doua încercare.

6 septembrie, luni. La prânz pornim către Franța și la 12.30 trecem granița. De dimineață mi-am zis că pun ca destinație Reims, să vedem catedrala.

Călătoria spre Soare-Apune, 2021 – Luxemburg

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.