25 august, miercuri. După micul dejun pornim către Germania. Ajungem la stellplatz-ul din Sulzemoos abia pe la 15.10 după o grămadă de aglomerări pe autostradă și stat în München bară în bară din cauza unor lucrări. Am ales traseul prost care ne-a dus prin oraș. Măcar ne-am întâlnit cu pantera roz.
Îmi clătesc ochii prin megamarket-ul cu chestii de caravaning și la mașinile expuse pe afară. Apoi seara mergem în apropiere în orășelul Sulzemoos propriu-zis. Nu sunt lucruri senzaționale de văzut dar primăria arată mai bine decât în foarte multe localități de pe la noi.
26 august, joi. La 11.10 ne bem abia cafeaua. Astăzi nu avem mult de mers, doar o oră jumătate, dar pentru că oprim la cumpărături și apoi pentru prânzul copiilor lângă ștrandul din Günzburg, abia la 16.00 suntem la Corabia Piraților din Legoland. E ud totul cum a plouat dar asta pe cei mici nu prea îi interesează.
După ce ne săturăm de atâta distracție mai facem vreo 25 de kilometri și pe la 18.00 ajungem în Öllingen, un sătuc cu un stellplatz cu câteva locuri doar și unde poți sta 24 de ore cu un euro, pe care îl pui într-un plic în cutia poștală a primăriei. În prețul ăsta ai apă, electricitate și loc unde să deversezi atât apele gri cât și cele negre. Către seară ne plimbăm prin localitate și admirăm străduțele îngrijite, biserica și ceasul solar.
27 august, vineri. Noaptea a plouat și mai picură ușor când ies cu Dey, pe la 09.00, să dăm o raită prin împrejurimi. Însă pe la 10.00 iese soarele și se luminează totul în jur. La 15.10 suntem în Heidelberg într-un stellplatz destul de mare. După ce mâncăm ceva, identificăm locurile și ne aventurăm cu Ilinca în cărucior și noi înarmați cu umbrele să vizităm orașul. Nu apucăm însă să ajungem foarte departe pentru că ne întoarce ploaia și urletele Ilincăi. Așa că în pas alergător și făcuți ciuciulete ne întoarcem la Andi și începem mai repede preparativele pentru somn.
28 august, sâmbătă. La prânz ieșim la plimbare. Astăzi este o vreme rezonabilă.
Am urcat apoi cu funicularul Bergbahn doar eu și Gabriel să vedem cetatea. De sus am avut o priveliște fabuloasă asupra orașului și podului vechi de pe râul Neckar.
Am dat întâi peste un butoi de vin care ni s-a părut gigantic. Mai ales că lângă el era unul normal și comparația era izbitoare. Însă nu mult mai încolo am dat peste unul pe care te urcai pe scară și îi dădeai roată mergând în șir indian după alți turiști. Marele Butoi. Grosses Fass.
Acesta este cel mai mare butoi de vin din lume cu o capacitate de 220.000 de litri, cel puțin așa scrie pe o placă din apropiere. A fost construit în 1751 dar a stat mai mult gol pentru că după zece ani de la construcție a început să curgă și nu l-au mai putut repara. Dar este cel mai mare și este o atracție turistică.
Abia la 17.00 ne-am întors la Andi. Seara ne-am distrat la locul de joacă al restaurantului de lângă stellplatz și care avea tot felul de minunății, inclusiv niște mașinuțe pe care ne-am distrat de minune.
A fost o zi de pomină!
29 august, duminică. A început deja noaptea să plouă și dimineața este tare mohorât. Plouă mărunt ca o ceață picurândă și când ies cu Dey la plimbare. Am mai fi rămas o zi să mergem și pe drumul filozofilor (Philosophenweg) și în celelalte locuri nevizitate dar așa… pe la prânz pornim spre Luxemburg.