Nu îmi mai amintesc nici ziua și nici luna în care am început să mă documentez despre țara bascilor pentru ceea ce ar fi trebuit să fie călătoria anului 2019, în iarnă cândva sau poate în primăvară. Dar evenimente neașteptate ne-au schimbat planurile și tot ce am mai știut în 15 august, dimineața, a fost că o luăm spre vest și vedem noi pe drum, unde ne duce vântul… Oricum, Gabriel ne pisa deja de câteva zile, nu știu de ce și cum s-au mișcat ideile în căpșorul lui, că el vrea la mare și doar la mare. Astfel deși inițial intenționam să o luăm prin Ungaria și Austria către Legoland-ul din Germania, am schimbat direcția spre sud-vest. Și deoarece Croația are țărm stâncos în general iar Slovenia, hm… nu mai știu ce e cu Slovenia, s-a întâmplat ca marea potrivită să fie în Italia.

 

15 august 2019, joi, prima zi

Am luat-o ardelenește la pas pe la 7 dimineața cu gândul că trecem doar un picuț granița la unguri și găsim noi ceva. Din cauza unui accident la Tileagd, înainte de Oradea am stat vreo două ore în ambuteiaj și am ajuns la 15.00 abia, în Puspokladany, la Thermal Camping. Amplasat lângă un lac unde se putea pescui, contra cost, cu un bazin cu apă termală și un jacuzzi chiar în camping, bașca acces direct la ștrandul localității atât cu ape termale cât și normale, mi s-a părut un loc care trebuie ținut minte, bun de popas și pentru alte călătorii care țin direcția vest.

 

16 august 2019, vineri, a doua zi

După ce am prins iarăși ambuteiaje și ba am ieșit de pe autostradă, ba ne-am urcat pe ea, ba eram cu fața către Budapesta, ba cu spatele, noi de fapt vrând să ajungem lângă Balaton undeva, a dat cumva norocul de am ieșit la drumul bun și când am ajuns apoi la malul mării balatoniene, după ce un camping nu a avut loc sau nu or fi vrut să ne ofere cazare doar pentru o noapte, într-altul proprietăreasa mi-a spus că are loc, vrea, putem dar fără cățel, adică nu l-a vrut și pe Dey și doar nu era să îl abandonăm… în al treilea camping găsit nu încăpeam din cauza lungimii. După vreo două ore de astfel de plimbare, epuizați și obosiți de atâta căutare, am decis să stăm off camping, la Balatonsnemes, free, într-o poziție de pe park4night. A doua zi dimineața aveam să fiu convins că am fost mai câștigați astfel.

bla bla

 

17 august 2019, sâmbătă, a treia zi

Am ajuns la Ljubljana, într-un camperstop (N 46°03’50”, E 14°30’09”) nu foarte departe de centru, bine instalați, legați și la 220 V.

Am vizitat centrul vechi, ne-am făcut poze cu un urs polar dansator rătăcit prin oraș în drum spre Polul Nord,

ne-am plimbat cu trenulețul turistic și am vizitat cetatea. Orașul ni s-a părut deosebit de viu și de tineresc, animat și plin de culoare și ar fi meritat să mai stăm o zi-două dacă nu am fi rămas fără apă.

 

18 august 2019, duminică, a patra zi

Astfel că am plecat devreme, la șapte ș-un pic și după cincizeci și ceva de kilometri am ajuns la Postojna, unde am dat de alt camperstop deschis tot timpul anului (N 45°46’53”, E 14°12’08”) în care am găsit liberă o poziție bună pe partea dinspre șosea, cu umbră și verdeață și mai aerisită decât pe partea cu turnulețele de alimentare. În același turnuleț era și alimentarea cu apă și electricitate și descărcarea apelor negre iar camperele stăteau unul lângă altul cu circa un metru spațiu între ele. Patru campere se puteau alimenta la un turn. Și lângă vreo două mirosea destul de urât. Mai târziu când l-am plimbat pe Dey am văzut că și-n afara acestui camperstop se putea sta, erau vreo trei parcări largi și am văzut câteva autorulote în marginea lor.

Postojnska jama sau peștera de la Postojna din Slovenia este una dintre cele mai mari grote europene.

Am vizitat peștera care este absolut fabuloasă, cu un trenuleț mai întâi iar apoi pe jos.

Are o faună diversă de la creveți, miriapode și greieri de peșteră, la olmi, o reptilă acvatică rară cu piele asemănătoare cu cea umană, semitransparentă. Are ochii atrofiați si are branhii exterioare.

Există o subspecie a sa, olmul negru, extrem de rar. În afara turului în peșteră, animalele pot fi văzute de către turiști la vivariul de lângă aceasta. Olmii albi sunt aduși și ținuți 2 săptămâni in vivariu, apoi schimbați. Olmii negri nu sunt expuși datorită protecției lor. Peștera are 3 galerii celebre: cea albă, roșie și galeria spagetti. (De la Arne Hodalič – Author’s own work. Uploaded with permission., CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia. org/w/index.php?curid=1923560)

 

19 august 2019, luni, a cincea zi

Am plecat pe la 08.15 și imediat după prânz am ajuns la Bibione Pineda în campingul Dune. Cu pini, mare, nisip, tot tacâmul.

Cu un soare orbitor și fierbinte. Iar nisipul încins. Gabriel și-a împlinit pofta.

 

20-21-22 august 2019, marți-miercuri-joi, ziua a șasea, a șaptea și a opta

Am rămas la Bibione, la mare, lenevind, făcând baie, plimbându-ne și ocupându-ne cu multe alte lucruri strict legate de plăcerile lui Gabriel și de dorința lui de a a se juca în nisip toată ziua, dacă asta ar fi fost posibil…

 

23 august 2019, vineri, ziua a noua

Am lăsat marea în spate și am luat-o către nord, spre Austria. Stabiliserăm cu Marius când eram la Bibione că el nu vrea Legoland și că îl luăm din München în 29 august. Nu mult după prânz am ajuns într-un camperstop fain, la un fermier, Kelerbauer, în marginea localității Altenmarkt im Pongau. Locul ni s-a părut splendid, curat, cu trambulină și o grămadă de mașinuțe și jucării spre deliciul lui Gabriel, cu grajd și vaci și viței și mirosuri de fermă adevărată…

Spre seară am plecat pe jos spre orășel, împingînd căruciorul… ceea ce îmi va rămâne în minte despre momentele acelea, despre Austria, despre locul ăla, va fi mirosul pătrunzător, puternic, de iarbă, de trifoi, de vaci, de balegă, de țară, de fermă… L-am plimbat pe Dey și seara și în dimineața următoare, mirosul a fost același, adulmecam cu nările fremătând un parfum ispititor. Așa mi-a rămas în minte Austria… o țară țais cu-n miros pătrunzător de iarbă proaspătă…

 

24-25 august 2019, sâmbătă-duminică, ziua a zecea și a unsprezecea

Aș mai fi rămas o zi la Kelerbauer doar așa, să mă satur de aromele câmpului și de liniștea nemărginirii ăleia…

Am plecat spre Salzburg însă. Unde am rămas două nopți într-un camperstop bine dotat și cu stație de autobuz către centru la poartă. În prima zi am vizitat centrul vechi, am ascultat menestreli, ne-am plimbat căutând pașii lui Mozart,

iar în a doua am străbătut în lung și-n lat Haus der Natur, adevărată școală… unele lucruri s-au dovedit a fi însă un pic prea devreme pentru Gabriel. Sistemul solar de pildă sau sistemul osos ori circulator al omului…

 

Spre Vest – 1
Etichetat pe:                                    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *