Astfel că după Marea Pregăteală a urmat Marea Aventură…
22 iulie 2017, sâmbătă, ziua 1
Mă trezesc la 3.35 și în câteva minute sunt gata pregătit să mă iau la trântă cu toți kilometrii pe care îi aveam în față. La 4.25 suntem toți în mașină, Gabriel năuc și distrat că e noapte afară iar el se poate hlizi pe geam. Notez câți kilometri avem la bord, verificăm încă odată dintr-o privire generală dacă toate lucrurile sunt la locul lor și legate iar cu ochii minții mai dăm o roată pe lista aia să nu fi uitat ceva, deschid poarta, bag cheia în contact, aprind farurile și când să plecăm, surpriză, băiețelul nostru vrea… lăptic! Urlete, plânsete, tot tacâmul… Așa că opresc motorul, închid poarta, sting farurile și urmează secvența principală și foarte importantă: hrănirea bebelușului nostru… Asta durează vreo cincisprezeceminute. În fine, reiau operațiunile descrise mai-nainte (deschid poarta, bag cheia în contact…) și plecăm, cu grijă, am o imensitate de vehicul de 3,5 tone sub șa și care acum este ușor-ușor supraponderal, cu vreo sută cincizeci de kile cel puțin, peste gabarit… La 10.41 suntem la Borș iar la 18.00 suntem într-un camping în Tylawa, Polonia, la șapte kilometri de granița slovacă. Am condus 628 de kilometri, un adevărat erou! Dar începând de mâine voi conduce mult mai puțin. Trebuie să ajungem până sâmbăta viitoare la Tallinn întrucât la 10.30 avem bilete pe feribot dar după cum am socotit eu, că sunt cam 2.000 de kilometri cred că pentru restul zilelor îmi vor ajunge o medie de 250 km/zi ca să ajungem la timp.
Campingul din Tylawa nu ne apărea pe hărți, nici pe park4night și nici pe Camperstop, ne-a ieșit pur și simplu un indicator în față și ne-am luat după el. Cu vreo 6 prize, două dușuri, două toalete și un loc de barbecue, campingul era modest dar pe iarbă, plin de copii și de corturi cu polonezi fericiți. Ne-a plăcut. A apărut un nene pe bicicletă la scurtă vreme după ce am intrat, foarte amabil, ne-am înțeles mai mult prin semne, era și o listă de prețuri afișată, am văzut-o după aceea, l-am întrebat de card, mi-a zis no, cash, 33 zloți… adică aproape opt euro.
23 iulie 2017, duminică, ziua 2
Eu m-am trezit din nou devreme, terifiat… fiindcă ploua, și nu mă puteam gândi decât la faptul că vom rămâne împotmoliți în campingul Tylawa cel puțin vreo două zile și nu o să mai prindem feribotul ăla din Tallinn… Suntem pe iarbă! La 7.50 se oprește ploaia. Bag apă cu canistra pliabilă de plastic în rezervorul de apă, de frică să nu derapez. Așa că fac vreo opt drumuri. La 8.30 iese soarele și mâncăm toți micul dejun, fericiți. La 10.00 suntem gata de plecare.
Am purces la drum câtinel, cu treabă bună… ne-am oprit de vreo două ori pentru odihnă și păpică pentru Gabriel întrucât ieri din cauza căldurii a făcut numeroase bubițe roșii. Pe la 16.10 am ajuns la Lublin. Orașul era înnorat dar foarte animat. Am aflat mai târziu că aniversează 700 de ani de existență anul acesta și au tot felul de manifestări de-a lungul anului care să marcheze această sărbătoare. Astăzi s-au adunat toți circarii din Europa într-un fel de festival-prezentare, pe picioroange, cu popice, flăcări, bile, cercuri și alte numere ex-tra-or-di-na-re.
Deoarece parcarea după care ne-am ghidat după park4night era plină ochi, am găsit alta aproape de centrul vechi, am scos căruciorul și am luat-o toți trei la plimbare să vedem minunățiile orașului. Ne-am întors la Andi, satisfăcuți și încântați după 19.30. Ne-a plăcut Lublinul! Ne-a plăcut sărbătoarea și bucuria de pe fețele tuturor celor pe care i-am întâlnit, tineri și vârstnici, localnici și veniți de departe, era ceva acolo construit împreună. Ne-am simțit ca luând parte la o sărbătoare în familie.
24 iulie 2017, luni, ziua 3
Dimineața era tot înnorat cu un mic ochișor de lumină sub un nor ce părea să dea speranțe de soare. M-am trezit la 7.00 iar la 7.35 eram la volan, noaptea în Lublin a fost cam zgomotoasă datorită traficului intens de pe bulevard. O luăm spre nord.
Seara ajungem în Augustow, un orășel liniștit, cochet, pe marginea unui lac. Avea și marină. De fapt campingul în care am stat se și numea Camping Marina Borki, asta pe Campercontact, pe park4night apărea cu un alt nume. Ciudat! Am plătit 85 de zloți, electricitate, wifi, duș și toate celelalte. Aleile aliniate frumos, un aer plăcut de vară…doar că erau țânțari. Așa că am fugit repede înăuntru, în Andi, după ce ne-am întors de la plimbarea prin orășel.
Campingul este într-o pădure de pini pe marginea lacului Necko. Am înțeles că sunt mai multe lacuri legate între ele. Suntem în marginea lacului, lângă marină și sunt și veliere mici ancorate.
25 iulie 2017, marți, ziua 4
Ne trezim pe la 8, afară e un soare cu nori și parcă stă să plouă… facem frigănele și apoi mă plimb cu Gabriel, ne uităm la bărcuțe, sunt mai multe veliere mici de șase metri. Pare o zonă deosebit de animată în unele momente…
Plecăm pe la 12.00. Drumul în partea de nord a Poloniei mi se pare deosebit de drept, și aproape 75% prin pădure. Oamenii par calzi și prietenoși, casele din localitățile prin care trecem nu au garduri, este foarte curat și avem senzația că suntem în niscaiva sate de vacanțe. La 18.30 ajungem într-un camping mic și drăguț la circa 100 de km de Riga, în Lituania, ținut de un olandez căsătorit cu o lituaniancă, 15 euro totul inclus. Are un nume absolut fascinant, Pajiesmeniai…
26 iulie 2017, miercuri, ziua 5
Astăzi ne-am trezit abia la 9.00. Încercăm să ne pliem pe somnul lui Gabriel, oricum nu avem ce face pentru că dacă își împlinește somnul și este odihnit putem călători în liniște iar dacă nu, facem mai multe pauze, este obosit, isteric și nu rezistă mult să stea în scăunelul lui.
E înnorat și plouă mărunt. O luăm încet către Riga, oricum nu avem de făcut decât cei 100 de km, drum ușor deci. Ajungem înainte de 14.00 la Riverside Camping. De fapt este un stellplatz/camperstop mai degrabă decât un camping. La cazare nu e nimeni pâna la 15.00. Așa că ne instalăm liniștiți, sunt locuri suficiente. Costă 16 euro fără electricitate. 8 euro/camper și 4 euro/persoană. La 17.00 plecăm în centru cu un autobuz care ne ia de lângă camping. Pe Gabriel îl ducem în cărucior. Mare greșeală! Centrul vechi este plin de piatră cubică și ca urmare beblușul nostru este zgâlțâit continuu, adoarme cumva, cu greu, plângând. Admirăm orașul sub un cer gri iar pe la 19.30 autobuzul ne duce înapoi. Iese soarele și în mod cu totul surprinzător avem parte de un asfințit deosebit. Suntem la marginea râului Daugava. Navigabil. Un ferry uriaș se află pe malul celălalt iar noi suntem de fapt în marginea unei marine.
27 iulie 2017, joi, ziua 6
Astăzi Gabriel a dormit mult, se face de 09.30 atunci când ne dăm jos din pat. Oricum este înnorat și plouă mărunt. Din nou… Luăm micul dejun apoi umplu rezervorul de apă dulce și golesc apele gri. O luăm către Kubli Kula, am văzut eu pe Camperstop un minicamping cu 12 euro cu de toate, imediat după ce treci în Estonia. Alimentez și motorină cu 0,977 euro/l la o stație automată.
Pe la 15.00 ajungem în camping. E în marginea unei păduri, nu sunt garduri și dacă nu ar fi și niște căsuțe fixe montate ar părea că niște autorulote s-au oprit temporar pe marginea drumului. Gazda e un tip trecut de 50 de ani cu o coadă căruntă și are un aer de motociclist ruginit și fioros câtă vreme nu zâmbește. Dar după salut și primele cuvinte devine deosebit de amabil.
Mâncăm o ciorbă de fasole cu ceapă și apoi legume la tigaie. După aceea Gabriel adoarme cu mămica lui iar eu lucrez o vreme. E tot înnorat. Mai plouă, mai stă. Spre seară vremea se liniștește și ieșim la plimbare. Ne ducem până la malul mării cu căruciorul să vedem Mare Balticum. Apa e liniștită, sunt doar câțiva turiști și noi.
28 iulie 2017, vineri, ziua 7
E soare de dimineață și toată lumea din cer ne zâmbește. Pornim pe la 11.00 către Tallinn unde ajungem după circa trei ore. Intrăm în parcarea aproape de terminal și ne plasăm undeva aproape de un stâlp cu vreo patru lămpi de iluminat. 6 euro/noapte. Suntem aproape de magazinul marinei… (și o da, suntem iar lângă o marină!). După ce trage o ploaie seara iese soarele. Mergem în orașul vechi. Gabriel se plimbă prin piața primăriei „liber” și vesel. Suntem la aproape două mii de kilometri de casă. Mâine vom trece cu feribotul în Finlanda.