În 23 septembrie 2020, miercuri la orele 11.50 ieșim din campingul Sikia după șaisprezece zile și șaisprezece nopți. Nu pot să cred că au trecut atât de repede! O luăm în direcția Volos, 10 km până la Agria doar ca să facem niște mici cumpărături la Lidl după care facem calea întoarsă pe o ploaie mocănească care ne însoțește vreo jumătate de oră. Înainte de Argalasti însă, soarele e înapoi pe tot cerul.  La 17.00 suntem la Agia Kiriaki aproape de capătul Pelionului, lângă Trikeri. Un sătuc de pescari așezat într-un arc de cerc, foarte pitoresc și liniștit, cu doar trei restaurante, unul lângă celălalt, o biserică și un muzeu al tehnicilor de pescuit.

Joi, 24 septembrie, ieșim abia către ora prânzului la plimbare în Agia Kiriaki. Descoperim în portulețul de bărci pescărești mii de peștișori mici, iar Gabriel vrea să mergem de îndată după mincioc ca să îi prindă dar îl amăgesc că ne vom reîntoarce seara și îi vom prinde sigur.

Descoperim biserica pe o cărăruie dosită și care urcă ușor către munte. Apoi ne plimbăm pe puținele străduțe foarte înguste și care toate urcă parcă spre același punct. Găsim și muzeul. Au și un market cu doi proprietari care cred că împreună se apropie de douăsutedeani. Reîntorși la Andi facem baie, ne distrăm. Sunt umbreluțe și un pic de plajă cu nisip. Este și un duș, și încă cu apă fierbinte primele minute deoarece furtunul cu apă se târâie pe nisip de-a lungul plajei. Seara, mai ieșim odată în port. Cu minciocul, să prindem pescuți. Nu prindem.

Vineri, 25 septembrie, ne trezim ca de obicei aproape de nouă. Eu merg până în port cu speranța că pot să cumpăr niște pește. Un pescar care își repara năvodul îmi spune că astăzi nimeni nu iese la pescuit. O fi sărbătoare! Sunt dezamăgit. După ce mă întorc la Andi apare însă unul într-o troșcoletă cu megafon strigând ceva. Ies repede să văd ce-i. Pește de vânzare. Nu are însă decât sardine și stavrid. Cumpăr doi stavrizi. Patru euro.

Plecăm spre Platania. Campingul de aici este închis iar locurile din portuleț nu îmi plac. Și bate soarele de mama focului. O luăm spre campingul Kastri aflat la doar șase kilometri de Platania. E deschis. Ne instalăm cu fața spre mare. Prăjim stavrizii și stăm până târziu afară de povești.

Sâmbătă, 26 septembrie. Plouă dis-de-dimineață. Surprinzător. Nu văzusem asta pe weather.com. Așa că pe la 7.30 sunt afară să strâng căruciorul lui Ilinca și celelalte lucruri. După prânz iese soarele dar vântul suflă destul de tare și se întețește și mai abitir spre seară. Mergem la taverna lipită de campingul nostru să mâncăm.

27 septembrie, duminică. Azi e senin. Și foarte frumos… Valurile au un sunet puternic, de parcă am fi la ocean. Facem baie. Înălțăm zmeul. Seara este liniștită cu o lună rotundă pe cer.

28 septembrie, luni. E senin și astăzi va fi cald la Kastri. Noi însă ne pregătim de plecare. Vreau să ajungem la Potistika, nu e departe și mă bate gândul să mai facem o baie aici înainte de plecare. Noi, băieții. Mami ne explică rar că tot la mare și la baie mergem. Aveam să regret câteva ore mai târziu. Plecăm după prânz. În Argalasti ne oprim pentru câteva mici cumpărături.

Se înnorează și începe să plouă. Incredibil! S-a schimbat vremea. După ce consult prognoza și văd că ăștia zic că va ploua și mâine o iau cu regret către Kala Nera. Ne oprim în locul pe care îl pusesem eu pe park4night. Mâncăm cu toții pe o ploaie molcomă…

și apoi decidem să înnoptăm la Volos lângă plaja publică. Când ajungem aici ploaia se oprește și ieșim să ne plimbăm prin marină. E plăcut și nu este frig deloc. Avem o noapte liniștită.

Astfel se încheie capitolul Pelion.

Grecia de-adevăratelea_3
  •  
  •  
  •  
Etichetat pe:                                

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *