8 octombrie, vineri. La 11.30 părăsim Campingul Zumaia către Guernica. E soare și chiar dacă e octombrie și suntem în nordul Spaniei, într-o zonă mai muntoasă, la prânz e cald și frumos. Sunt doar puțin sub șaptezeci de kilometri de parcurs și nu facem mult pe drum.
Guernica (Gernika în limba bască) este capitala spirituală a țării bascilor. Aici, sub faimosul său stejar care există încă, toți regii Spaniei au jurat să respecte legile locale. Este unul dintre locurile sacre ale bascilor. În 26 aprilie 1937, în timpul războiului civil spaniol, orașul a fost bombardat de aviația germană timp de peste trei ore și distrus în cea mai mare parte. În mod surprinzător stejarul, Gernikako Arbola, a scăpat nevătămat.
Stejarul din Gernika este simbolul universal al bascilor, primul a fost plantat în secolul al XIV-lea și a trăit 450 de ani. Trunchiul stejarului bătrân, “El Arbol Viejo” poate fi admirat în grădina Casa de Juntas. Urmașul acestuia (1858-2004) este cel care a scăpat din bombardamentul german dar o ciupercă a dus la înlocuirea lui. Din 25 februarie 2005, un nou Arbore de Gernika duce mai departe tradiţia istorică.
Oroarea războiului și drama celor care au pierit în clipele de foc ale bombardamentului au fost transpuse de Pablo Picasso într-un tablou celebru, uriaș de 349,3 x 776,6 cm. Astăzi acest tablou se află în Madrid la Centro de Arte Reina Sofia. În Guernica există o reproducere pe un perete pe care trec să o privească majoritatea vizitatorilor.
După ce încheiem runda de vizitare, e aproape cinci p.m. când pornim către ocean.