14 septembrie, marți. La 11.40 plecăm mai departe, spre vest, către Atlantic. La 12.50 suntem în Île de Ré, o insulă micuță în Atlantic legată printr-un pod modern de continent, de Franța. Noi oprim în La Flotte, un frumos orășel pescăresc, într-o parcare gratis acum în low season. Mai sunt câteva campere. Prindem un loc bun și după ce ne instalăm ieșim în orășel să vedem portul și să căutăm piața, unica în insulă, Le Marché. Din păcate târguielile s-au încheiat deja și lumea își strânge lucrurile. La Flotte este una dintre localitățile cele mai frumoase, Les Plus Beaux Villages de France.
După somnul Ilincăi care a ținut ca niciodată, aproape trei ore, am ieșit din nou la plimbare.
Dupa multă plimbăreală ne decidem asupra unui restaurant unde era plin de lume și care părea drăguț. Chelnerul ne întâmpină la intrare spunându-ne că toate locurile sunt rezervate. E plin de locuri libere și pare evident că ne refuză din cauza copiilor mici care îi pot deranja pe ceilalți comeseni. Sunt doar cupluri de oameni în vârstă. Cei din apropiere care au auzit s-au și întors către noi privind scena mirați. Rămân perplex, fără replică. Nu am puterea să zic nimic. Este prima dată când pățim așa ceva… Prin urmare ne întoarcem la Andi și le dăm copiilor gris și pâine.
15 septembrie, miercuri. Astăzi am pățit o chestie haioasă. Încă nu era luminat de ziuă când aud un zgomot de ploaie dar nu era sus ci era cumva în lateral. Și nu era constant, nu era mai tare sau mai încet ci când aproape când departe, când aproape când departe. Tot așa vreo zece minute. Mă trezesc și ascult cu atenție. Apoi îl aud pe vecin cum pornește mașina și face manevre. Mă gândesc: plouă după cum sună dar totuși ceva nu e în regulă. Mă îmbrac, scot capul, mă uit cu atenție… nu plouă! puii mei, pornise sistemul de irigații, spatele autorulotei era pe iarbă și eram fix deasupra unei duze cu garajul. Așa că am pornit și eu motorul, am tras mai în față cu doi metri și după aceea m-am culcat la loc. Ne-a mai spălat o vreme apoi s-a oprit.
Când ies cu Dey la plimbarea de dimineață oceanul arată ireal.
După masa de dimineață ieșim încă o dată să vedem totuși celebra piață din La Flotte.
La 14.00 plecăm spre un aire unde golesc apele colorate. Am fi vrut să rămânem în Ars-en-Ré, altă localitate printre cele mai frumoase din Franța dar camperstopul unde am fi vrut să rămânem nu mai avea locuri libere așa că mergem în campingul balenelor, Camping Les Baleines, în capătul vestic al insulei, aproape de farul balenelor, Le Phare des Baleines. Am sperat de când am ajuns că poate avem noroc să vedem vreo balenă.
Vom rămâne cinci zile aici și mergem în plimbare pe jos în fiecare zi până la far și pe malul oceanului. Așez covorul lângă Andi și copii se distrează de minune pe el până vineri seara, când îl strâng pentru că se anunță ploi de sâmbătă. Ne plimbăm și cu bicicletele. Toată insula este brăzdată de piste de biciclete și de la recepția campingului am primit o hartă specială pentru bicicliști. Am urcat 257 de trepte pe scara spiralată în far cu Gabriel și am admirat de acolo priveliștea și partea de nord a insulei. Gabriel a fost în fiecare zi la locul de joacă. Am descoperit un țarc cu trei găini și un loc de lectură care avea în apropiere o imensă tablă cu pătrățele albe și negre pe pământ cu piese de dame. Am strâns o grămadă de scoici, ne-am distrat de minune… Din păcate nu am putut face nici o baie așa cum am sperat. Fie bătea vântul fie apa era plecată departe dusă de maree. Nici balene nu am văzut. În schimb am văzut niște apusuri de soare spectaculoase. Nici unul nu a semănat cu cel de dinainte.
20 septembrie, luni. Am dormit eu cu Ilinca. A avut două nopți foarte agitate înainte, cu urlete în toiul nopții, cu plânsete și am zis să stau eu cu ea. Și a fost în regulă, nu s-a trezit deloc. Nu m-am odihnit eu prea bine…
La 11.20 părăsim campingul și mergem în Ars-en-Ré să vedem biserica cu vârful negru, Saint-Etienne și centrul satului.
La întoarcere către Andi am dat peste cea mai frumoasă poartă din călătoria noastră. Părea că dincolo de ea sunt minunății și mistere doar pentru că luminile și culorile clădeau ceva nemaiîntâlnit. Am stat clipe bune zgâindu-mă la ea.
Apoi am pus ca destinație Île d’Oléron.