19 noiembrie, vineri. Mă trezesc devreme pentru că vreau să parcurgem o distanță mai mare și să ajungem pe lumină. Cum ocolim autostrăzile cu plată, din start ruta noastră este mai lungă. La 06.45 sunt în picioare și la 07.20 deja pornim spre nord. Copii stau cuminți în scăunelele lor, pe jumătate adormiți.
După opririle deja încetățenite, mic dejun, apă, ceva cumpărături și aproape 300 de kilometri, la 16.00 suntem în Montpeyroux, unul dintre cele mai frumoase sate din Franța, Les Plus Beaux Villages de France. Înnoptăm într-un fel de camperstop, pe un câmp lângă centrul de informare turistică, cu acces la toaletă și la utilități.
Montpeyroux este un sătuc mititel, cu mai puțin de 400 de locuitori, cu o mică cetate și un donjon de unde poți admira împrejurimile, cu străduțe înguste, pietruite și câteva restaurante mici, cochete.
Ies cu Gabriel să vizităm satul și ne întoarcem chiar înainte să se întunece.
Apoi seara târziu mai ies o dată doar eu, să văd cum arată satul în luminile nopții.
La întoarcere constat că am lăsat invertorul în funcțiune prea multă vreme. Rămânem fără curent așa că ne punem la somn devreme.
20 noiembrie, sâmbătă. Dimineața termometrul îmi arată că sunt zero grade afară. Luăm micul dejun tacticoși ca într-o zi de sâmbătă. Nu știm încotro să o luăm. Prognoza meteo îmi spune că va ploua. Fac plinul la apă, e trei euro jetonul și imediat după prânz părăsim sătucul ăsta care mie mi s-a părut minunat.