19 august 2017, sâmbătă, ziua 29
Astăzi începem a cincea săptămână și tocmai de aceea ne bucurăm de soare și de tot ce ne înconjoară, suntem într-un parc natural, lângă un lac unde niște copii s-au îmbăiat aseară. Sunt alei să te plimbi prin pădure, mese de lemn și băncuțe să te odihnești… Luăm micul dejun fără grabă și abia aproape de prânz pornim încet către o benzinărie ca să îi facem igiena lui Andi. La 14.14 suntem pe feribotul de la Solsnes către Afarnes. Dacă am fi mers pe șosea am fi făcut mai bine de două ore să ocolim fiordul, aproape o sută de kilometri.
Avem ca țintă Andalsnes, un micuț orășel cu circa două mii două sute de locuitori aflat la gura râului Rauma și la întretăierea drumurilor care duc spre Molde, Alesund și Geiranger. Ajungem pe la 16.00. Astăzi am făcut doar 61 de km. A tras și un ropot de ploaie. Mâncăm macaroane cu pesmet iar seara ne plimbăm prin orășelul ud și după plimbarea asta, flămânzi ne facem niște sendviciuri calde…
20 august 2017, duminică, ziua 30
E duminică și ne trezim aproape de 10.00 dar plouă… la 11.39 ne-am băut cafeaua și stăm nehotărâți… suntem a câta oară, într-o deliberare activă… să o luăm spre Geiranger sau nu?! cum o să mergem pe drumul trolilor pe ploaie?… Trollstigen este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din Norvegia nominalizat printre primele zece cele mai periculoase din lume. Construcția lui a început în 1928 și s-a finalizat după 8 ani fiind inaugurat pe 31 iulie 1936 de către regele Haakon al VII-lea. Cuprinde unsprezece curbe în ac de păr și este deschis doar în perioada mai-octombrie, traversarea lui fiind o adevarată aventură! Sunt semne de circulație care avertizează cu privire la posibilitatea de a da peste troli, Trollstigen fiind singura șosea din Norvegia cu astfel de avertisment. Tocmai de aia am sperat că vom avea noroc de vreme bună să ne putem bucura de întâlnirea cu vreunul…
O luăm până la urmă pe șoseaua 63 de la Andalsnes către Geiranger cunoscută și ca Drumul de Aur deoarece include drumul trolilor și drumul vulturului pe lângă numeroase cascade, lacuri și sute de priveliști care îți taie răsuflarea. Vremea nu este extraordinară dar nici nu plouă cu găleata. Și trecem și astăzi cu un feribot, de la Linge la Eidsdal.
Geiranger este o localitate micuță în care locuiesc permanent doar 250 de oameni, aflată la capătul fiordului Geiranger lung de 15 km, unul dintre ramurile fiordului mare Stord. Cel mai apropiat oraș este Ålesund. Este una dintre cele mai pitorești așezări din lume și a primit titlul de recunoaștere de cea mai bună destinație turistică din Scandinavia dată de către Lonely Planet. Din 2005, Geiranger face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Sunt mai multe cascade faimoase de-a lungul fiordului, la circa 6 km cea mai cunoscută Șapte Surori (De Syv Søstre) formată din șapte ramuri distincte ale râului Strande iar pe partea cealaltă Vălul Miresei (Brudesløret).
Geiranger este a treia zonă turistică cea mai aglomerată din Norvegia. În 2012, aproximativ 300 000 de turiști au vizitat orașul Geiranger în perioada scurtă de vară, de patru luni. Sunt cinci campinguri în zonă, câteva hoteluri, pensiuni și mici magazine de suveniruri și cafenele anume pentru turiști, o marină micuță și evident portul pentru feribot. Poți face plimbări mai lungi sau mai scurte, drumeții pe munte, râul Marakelva cade în fiord printr-o cascadă zbuciumată și spectaculoasă, Storfossen, de parcă are de gând să umple degrabă valea. Nu știu de ce, așa privindu-l cum se prăbușește, tumultuos, mi-a amintit de Twin Peaks.
21 august 2017, luni, ziua 31
Dimineața avem un șoc. Acolo, la capătul fiordului, în valea aia liniștită, cea pe care o lăsasem seara aproape pustie a apărut nu știm pe unde, o namilă de feribot plină ochi cu turiști. Contrastul este înspăimântător, un dinozaur modern, pufăind din rărunchi și dându-ți senzația că lumea se prăbușește peste tine. Și este și un soare plin pe un cer rezonabil…
Seara pescuiesc în marginea fiordului de pe un ponton. Văd pești înotând prin apă dar niciunul nu se apropie suficient cât să-i spun noapte bună…
22 august 2017, marți, ziua 32
Astăzi mergem cu o bărcuță pentru turiști prin fiord. Să vedem cascadele de aproape…
Mie cel mai mult îmi place Vălul Miresei…
Și apoi pe la 13.52 părăsim campingul Geiranger. Facem 135 de kilometri până ne oprim în marginea unei ape curgătoare, într-un pas. Suntem vecini cu o familie de australieni, doar noi și ei între munți, două campere ca o punte peste lumi. Mai târziu pescuiesc un pic dar fără noroc iar…
23 august 2017, miercuri, ziua 33
Plecăm devreme, la 08.10 sunt la volan… Mai trecem odată cu feribotul, acum de la Lavik la Oppedal.
Ajungem în Bergen devreme, norocul nostru este că în camperstopul pus ca destinație găsim loc liber. După masă începe să se aglomereze. Așa cum aveam să vedem și mai încolo de-a lungul călătoriei noastre majoritatea oamenilor se opresc să înnopteze undeva, după orele 16.00 și dacă ești mai rapid, dacă îți cauți popasul mai repede de orele uzuale, înainte de 16.00 sau 15.00 ai mai mari șanse să găsești locuri libere. Bașca noi ne legăm și la curent căci nu sunt decât câteva prize, șase parcă, lângă intrare pe stânga iar noi avem norocul să găsim loc chiar acolo. Seara ieșim la plimbare, mergem în piața de pește și în Bygdoy…
Bergen a fost considerat capitala Norvegiei până în 1299, este al doilea cel mai mare oraș din Norvegia și are peste 200.000 de locuitori. Orașului i s-a dus vestea pentru nivelul înalt de precipitații – în general, pentru fiecare zi fără ploaie, sunt două cu ploaie. Cea mai lungă perioadă de ploaie neîntreruptă a fost între 3 ianuarie și 26 martie 1990, când a plouat în fiecare zi pentru aproape trei luni.
Cartierul Bryggen a fost înscris în anul 1979 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
În forma lor actuală, depozitele de mărfuri din cartierul Bryggen („chei”) au fost construite în 1702, dar primii comercianți germani s-au stabilit acolo deja prin anii 1230. Între 1172 și 1702 Bryggen a ars de 7 ori. De fiecare dată, clădirile au fost reconstruite după modelul original.
24 august 2017, joi, ziua 34
Decidem să rămânem în Bergen și astăzi și mergem să vedem Acvariul. Gabriel este încântat, cel puțin în prima parte a vizitei noastre, adică până obosește.
25 august 2017, vineri, ziua 35
La 12.30 plecăm din Bergen și pe la 17.00 ne oprim la Galdane, pe vechiul drum regal. Ne-am plimbat puțin pe vale în sus, sunt niște chei surprinzător de frumoase, apoi am mâncat pizza, Gabriel a adormit la pieptul meu în ham, preț de vreo jumătate de oră, taman cât se făcea pizza. După ce în cursul după amiezii am ochit o vatră de foc în apropierea noastră, seara, după 20.00 am aprins câteva vreascuri și într-o botă culeasă de pe marginea drumului am prăjit pur și simplu niște slănină, am băut cu mare satisfacție și plin de fum ultimul gât de palincă, acesta fiind și ultimul strop de alcool pe care îl mai aveam de acasă. Mai jos de noi, cu vreo oră-nainte s-a oprit un camper din Cehia, s-au plimbat un pic pe afară… după ce m-au văzut cu brișca-n mână ascuțindu-mi bota pentru slană au dispărut. S-au culcat devreme iar dimineața când ne-am trezit noi, ei nu mai erau.
Noapte bună, vouă tuturor…