Așa le-am spus copiilor, că mergem în tabără cu Haioșii și ei au sărit într-un picior strigând ceva de genul: yeiiiii… yupppppiiiiii… Numele oficial era WildHeart RV Tour 28th july – 6th aug. Dar mi s-a părut prea complicat pentru Ilinca.
Turul începea duminică, 28 iulie 2024 de la Campingul Alegria de pe Valea Drăganului. Noi am plecat de acasă de vineri, că ce era să facem în week-end? Să stăm acasă între patru pereți nu se putea. Vineri seara prin urmare am ajuns la Campingul Cheile Turzii unde copii și-au găsit repede prieteni și s-au jucat pe afară până s-a făcut întuneric.
Dimineața am mâncat niște plăcinte pe lespede, ne-am bucurat de soare și pe la ora prânzului am pornit încet către Alegria. Am ajuns în jur de ora 15.00, un camping larg, plăcut, lângă apă și pădure, cu gazde primitoare, Nelu Mureșan și soția dânsului, oameni faini și ospitalieri. Spre seară au ajuns și Haioșii. Copii s-au risipit repede să exploreze minunățiile locului, să facă diguri în pârâu. Abia a doua zi urma să înceapă turul și ne bucuram gândindu-ne câte zile pline urmau să vie!
Apoi duminică au venit și ceilalți colegi de tabără, am cunoscut oameni faini, călători unii, alții în devenire. A fost zi de socializare și de ceaun.
Luni ne-am dus cu toții la rafting la Vadu Crișului. Apa nu era prea mare și în unele locuri a trebuit să mă dau jos, în apă, ca să împing barca (sau ce era aia!) dar senzația traseului a fost baia rece (7 grade Celsius) în cascada Vadu Crișului (pe care au încercat-o doar cei mai curajoși!) care seamănă foarte tare cu cascada Bigăr.
După acest efort colectiv, am plecat la atelierul unui olar unde ne-am potolit foamea cu niște sarmale foarte gustoase făcute în oale de lut și apoi, cu burta plină, am învățat să le și facem (oalele!)… Copiii au deprins meșteșugul olăritului și și-au făcut fiecare câte o ulcică sau o mică farfurioară…
Spre seară ne-am întors în campingul Alegria, rupți de oboseală. Adulții, pentru că cei mici încă au mai avut putere să sară în trambulină vreun ceas.
Marți am plecat pe o vale apropiată, la Rogojel, pe unul din drumurile care duce la cabana Vlădeasa. Am făcut o drumeție spre o pădure cu speranța să culegem ciuperci. Am găsit doar două dar drumul în sine a fost solicitant și am găsit zmeură și afine… La întoarcere am făcut un grătar și ne-am ostoit foamea iar seara am stat în jurul unui foc de tabără strașnic!
Miercuri ne-am îndreptat către Cheile Turzii unde cei mai curajoși și-au încercat puterile pe tiroliană și apoi pe drumul înclinat de întoarcere. Seara ne-a găsit la Râpa Roșie, aproape de Sebeș. După ce căldura zilei s-a mai domolit, am făcut cu toții o drumeție prin râpă cu punct terminus peștera piticilor… sau așa i-am zis noi.
Joi am pornit spre Hunedoara unde am vizitat Castelul Corvinilor, apoi Muzeul Trenulețelor care a fost o încîntare pentru toată lumea și apoi spre seară am luat-o spre Sarmizegetusa și ne-am făcut tabără aproape de Colțești, pe un platou înainte cu 18 km de cetatea dacică. Seara am jucat fotbal, unii și ne-am delectat cu gogoși de la bunica Mărioara, mai toți.
Vineri am plecat devreme dimineața spre Sarmizegetusa. Parcarea era destul de mică și trebuia să fim noi primii cu mașinile noastre mari ca să le putem aranja de plecare. Știau ei Haioșii asta! Am vizitat locurile străvechi, am făcut poze, ne-am bucurat de energiile cetății…
și apoi am mers lângă Orăștie la Aqua Park Arsenal unde ne-am dat pe tobogane și ne-am murat cât am putut. Seara am pornit spre Șelimbăr către un loc undeva la marginea pădurii. Am ajuns odată cu noaptea și am pus mașinile în cerc așa cum puneau cuceritorii Vestului Sălbatic căruțele cu coviltir. Am întins câteva mese afară și am pus pe ele ce aveam de mâncare cu toții. A fost una dintre cele mai faine seri!
Sâmbătă am făcut doar câțiva kilometri pentru că fix în Șelimbăr era Atelierul de pâine cu maia al lui Virgil unde am învățat să facem pizza cu maia. Copii mai ales, care erau deosebit de simpatici cu șorțuri și capul acoperit.
Spre seară am ajuns la Campingul De Oude Wilg. Ne-am întins iar la povești, adulții și copii la joacă. Țipetele lor au răsunat până târziu în camping.
Duminică a fost o zi de relaxare până după masă când am pornit să vizităm Abația Cisterciană. Preotul locului ne-a vorbit vreun ceas despre cistercieni și alte taine. Apoi am trecut un pod îngust peste Olt destul de vechi, podit cu lemne unele putrede și rupte. Dincolo am căutat trifoi cu patru foi și apoi copii s-au distrat pe niște baloți de fân încercând să își țină echilibrul în timp ce ceilalți îi împingeau. Ne-am plimbat și cu bacul de pe o parte pe alta. A fost distractiv! Ni s-a părut iar o zi foarte plină…
Luni ne-am trezit iar devreme ca să ajungem printre primii la Bâlea Lac, tot pentru locuri de parcare. Am urcat curajoși până la Șaua Caprei, la 2315 m, ne-am tras o clipă răsuflarea, am mâncat o gustare și apoi am coborât înapoi la mașini.
Am plecat la Albota unde copii au prins păstrăvi, pe care aveam să îi mâncăm pe grătar, în camping, la întoarcere.
Marți ne-am trezit când ne-am trezit și la prânz am plecat spre Racoș în Brașov lângă Rupea. Am mâncat ceva la un restaurant local apoi am vizitat castelul Bethlen. Ne-am dus autorulotele pe un platou unde aveam să petrecem ultima noapte și apoi am plecat să vedem vulcanul stins. Am trecut pe lângă lacul de smarald pe care l-am admirat de sus. Am coborât înăuntrul vulcanului și ne-am dat la vale, e drept că asigurați în coardă, pe grohotiș. A fost palpitant! La intoarcere am sărbătorit cu o oarecare anticipație ziua lui Arun și Evan care urmau să împlinească 10 ani în 10 august.
Miercuri ne-am trezit, am luat micul dejun și apoi ne-am despărțit pornind cu toții către casă.
Asta a fost tabăra cu Haioșii pe scurt. Pe lung nu se poate povesti. Adică s-ar putea dar sunt mai multe povești, ale tuturor celor care au fost de față și care cumva ar trebui îngemănate. Au fost atât de multe momente deosebite și râsete molipsitoare, încât nu cred că sunt cuvinte care pot reda pe de-antregul tot ce s-a petrecut. Dacă aș mai putea trăi odată totul de la capăt cred că aș simți același sentiment de bucurie chiar dacă acum cunosc conținutul întregii povești.
A fost incredibil de fain!