Am jucat un ping-pong mental vreo două săptămâni… să mergem în Grecia, să mergem în Franța sau Spania, după ce am dezbătut pe toate părțile ne-am hotărât, mergem în Spania, la Valencia, poate chiar Gibraltar și Fado, vedem noi. Am închis moral subiectul. Ne-am decis. Și am stabilit data plecării: sâmbătă 3 martie 2018, ora 04.00, dimineața devreme. Eh! N-a ieșit… Că s-a întâmplat să ningă și apoi să vină un frig crâncen, cică taman din Siberia, și în Ungaria și restul Europei erau zăpezi, în Bulgaria la fel, în sudul României la fel, multe drumuri închise… așa că ne-am trezit captivi în Ardeal. Atât de frig era încât nu puteam da prelata jos de pe Andi iar să încarc mașina… vezi pomeneală! ar fi înghețat totul, probabil într-însa. În final ținând cont de vicisitudinile vremii ne-am orientat iarăși către sud, cu gândul la un tur al Peloponezului, orientându-ne după harta asta din dreapta, căreia i-am aplicat unele amendamente. Așa că…
7 martie 2018, miercuri, ziua 1
Am dormit în Andi. Asta ca să se încălzească spațiul și nici să nu înghețe apa și celelalte sisteme. M-am trezit la 05.30 și cu toate acestea atât m-am fâțâit că nu am plecat decât la 07.00. Ce să-i faci! Avem acum și cățel. Și deci responsabilități sporite. Cățelul a vomitat până la Târgu-Mureș de două ori. Dar a și mâncat ce a regurgitat. A treia oară nu a mai putut sau n-a mai vrut.
În Brașov ne-am întâlnit cu cel de la care am cumpărat cățelul și am plecat împreună la un veterinar. Care m-a liniștit. Nu tuturor câinilor le place mișcarea și mai ales, mersul cu mașina. I-a dat ceva substanță împotriva răului de mașină. Cu speranța că membrul cel mai mic al familiei va fi bine am plecat mai departe la drum.
La 16.40 am ajuns la Motorhome în Otopeni. S-au uitat toți la sistemul meu de frigider. Au schimbat un contactor și totul a devenit conform dorințelor. La 18.00 eram în campingul Casa Alba din Băneasa. (90 de lei, preț fix care include totul).
8 martie 2018, joi, ziua 2
Eu m-am trezit la 05.30 și la 06.10 încă sunt la plimbare cu câinele rugându-l să facă pipi. A făcut, așa că am plecat din camping la 06.20, după sfatul paznicului de noapte, prin centrul Bucureștiului (îmi zisese ăsta seara, când plimbam câinele că până la 07.15-07.25 ies mai repede din București prin oraș și nu pe centură). Și așa a fost!
Am plătit taxa de pod la nivel de autoturism, vignieta în Bulgaria cu 9 euro și am purces la drum. Dacă în Ruse era soare, vremea apoi s-a stricat, cerul s-a înnorat, înainte de Plevna începând să picure. Și am venit pe o vreme urâtă până aproape de Grecia. În final după consultarea Camperstop și park4night am decis să înnoptăm la Zampetas, un fel de parcare, camperstop la proprietarul unui service și al unui magazin cu accesorii pentru rulote, campere și vanuri, totul free… mai puțin mașina de spălat, da’ aia oricum nu ne trebuia. Am făcut astăzi 715 km.
9 martie 2018, vineri, ziua 3
Deși credeam că după ziua grea de ieri vom dormi mult, Gabriel a avut alte planuri, numai de el șiute. La opt ș-un pic ne-a dat deșteptarea. După ce am golit apele gri și ne-am uitat în magazinul lui Zampetas, am luat-o către Meteora. Deși inițial aș fi vrut să ajungem acolo la întoarcere, cu speranța că va fi mai cald, acum era taman în drumul nostru iar la întoarcere ar fi trebuit să fac un ocol ca să mai intrăm aici. Așa că deși prognoza pentru vreme ne arăta în jur de 1-2 grade noaptea, am luat-o către mânăstiri.
Am ajuns pe la 17.15 la Campingul Vrachos din Kastraki. Târziu pentru orice fel de excursie. Și flămânzi… Așa că ne-am instalat și apoi ne-am plimbat prin camping cu Gabriel și Dey. Eram doar noi și vreo trei corturi în tot campingul. 19 euro cu Camping Card. Mâncăm apoi o ciorbă de fasole ca la mama ei.
10 martie 2018, sâmbătă, ziua 4
M-am dat jos din pat înainte de nouă cu gândul vinovat că Dey suferă în tăcere și că decât să ne trezească și să pornim cine știe încotro la drum, și să îi fie rău mai bine rabdă de foame și de celelalte nevoi… Așa că m-am îmbrăcat și am ieșit cu câinele la plimbare. Peste stâncile de la Meteora cădea un soare blând, primăvăratec. Conform prognozei de cu-o seară înainte, cerul era senin, vremea excelentă.
Gazdele lipseau. O tânără chinezoaică, pe care o văzusem cu o seară înainte în jurul unui cort mititel, ne-a zis că autobuzul către mânăstiri pleacă la nouă dimineața și se întoarce la unu, la prânz. Și ne-a întrebat mirată: da’ de ce nu mergem cu autorulota. Chiar! Mânăstirile se aflau de la 1,2 km până la 7,6 km conform unei hărți pe care mi-o dăduse gazda la sosire.
Am vizitat Mânăstirea Varlaam și Marele Meteor. Câte 3 euro de căciulă intrarea. Pe Andi l-am lăsat pe un mic platou înainte de a merge la Varlaam. Mai erau 3 autorulote acolo și un van. Una, mai mică decât a noastră, avea în față 4 copii și pe tăticul lor. Ne-am salutat cordial. Apoi am murmurat că nu ar mai trebui, noi, să ne plângem de nimic… Pe Dey l-am lăsat în cușcă, închis (și cușca în Andi și am lăsat chepengul de sus deschis). Oricum după curbele de până sus, era amețit și cu chef de odihnă. Cred.
Surprinzător, a fost aglomerat, drumul plin de autocare, multe mașini, mulți turiști, probabil pentru că era sâmbătă, altfel părea puțin ciudat… era abia 10 martie, cum naiba arată locurile astea în plin sezon?
După ce ne-am întors și ne-am hrănit bebelușul și cățelul, ambii au căzut într-un somn odihnitor…
Astăzi am făcut doar 12 km.
11 martie 2018, duminică, ziua 5
Ne-am umflat cu lapte și cereale la micul dejun și cu burțile pline, eu cel puțin, am purces să îi fac igiena lui Andi pe o vreme splendidă și un soare încurajator și apoi am pornit, pe la 10.40 către Preveza. Am luat curbele alea de la venire iar la puricat în sensul invers și după circa treizeci de kilometri am intrat pe autostrada, o vreme.
Am ajuns după 217 km pe marginea mării, lângă un parc drăguț unde probabil se plimbă uzual prevezienii (sic!), cu o terasă plină ochi de lume și unde toți stăteau destinși lângă un frappe… ne-am plimbat și noi seara pe promenadă, un pic prin centru, totul era închis, doar era duminică și apoi ne-am întors la Andi.
Noaptea după miezul nopții m-am trezit speriat… se întețise vântul și valurile se izbeau de stâncile care erau la trei metri de noi, și în așa fel clipocea apa încât am crezut că efectiv a trecut de ele și suntem pur și simplu în mare, am deschis fereastra năuc și mi-a trebuit vreme să mă dumiresc… că noi eram pe pământ ferm iar valurile se distrau mai încolo…
12 martie 2018, luni, ziua 6
Ne-am trezit la 08.00. După ce am încheiat pregătirile de plecare nu m-am putut abține, am scos undița și am biciuit apa de zece ori. Nimic. O să mai încerc în zilele următoare.
Astăzi nu am făcut decât 32 de kilometri. Și ne-am oprit în Lefkas Town.
După ce am stat câteva ore în parcarea muzeului nu știu care, am vizitat orașul Lefkada și am mâncat și un gyros și am băut și câte o bere și apoi și câte o cafea grecească, ne-am cărăbănit că apăruseră niște suspecți, într-o dubiță de culoare incertă, probabil țigani la cerșit și șterpelit.
Am dormit în apropierea marinei… ni s-a părut mai sigur.
13 martie 2018, marți, ziua 7
M-am trezit după 06.30, traficul se amplifica și efectiv nu am mai putut adormi, așa că am citit știrile până la 07.30 apoi trezit, câine, apă, papa, caca… Ne-am dus prin oraș căutând o spălătorie de care nu am mai dat întrucât nu mai există, am făcut câteva mici cumpărături la un market
și apoi
am luat drumul către Nydri. Parcarea propusă de park4night nu mai există, adică există dar era un lanț tras în față.
Suntem în sudul Nydri-ului, la malul mării…
La 22.00 am căzut lați…
14 martie 2018, miercuri, ziua 8
Probabil pentru că am adormit devreme, ca niciodată, la 06.30 am făcut ochi și după ce am citit știrile în jur de 07.30 m-am ridicat din pat, vinovat, cu gândul irepresibil că trebuie să eliberez câinele de angoasele fiziologice pe care în mod negreșit după atâtea ore trebuie să le fi pătimit.
Soarele cade atât de plăcut peste golfulețul lângă care am popsit încât mă gândesc că am mai putea sta aici. Dar după micul dejun o luăm totuși către Patras. Avem de spălat rufe… Facem 207 kilometri până la campingul Tsolis. Ajungem pe la 17.00. Ne iese în cale proprietarul. Suntem numai noi.
21 euro cazarea și 5 euro mașina de spălat. Noaptea dă o ploaie zdravănă. De fapt două. Auzim aproape neîntrerupt valurile cum se izbesc de mal. Sunt undeva sub noi…
15 martie 2018, joi, ziua 9
Am adormit târziu și totuși ies iarăși cu Dey. E senin și vremea este superbă. Hotărâm să mai rămânem o zi la Tsolis. Se lucreaza de zor prin camping, se renovează mai multe spații, sunt câteva echipe la lucru. Gabriel a stat afară de dimineață până când a apus soarele și s-a făcut răcoare. S-a jucat toată ziua, la fel și cățelul.
16 martie 2018, vineri, ziua 10
Deși e un soare însoțit de nori străvezii, mi s-a părut mult mai răcoare decât ieri; am ieșit doar în cămașă cu cățelul de dimineață și mi s-a făcut destul de repede frig… astăzi am luat-o din loc după ce am plătit proprietarului, către sud; am trecut de Patras și am mers vreo sută de kilometri până la Glifa, la campingul Aginara Beach. Suntem noi, un austriac și trei nemți. Se aud valurile cum se izbesc de țărm. La 13 euro pe noapte ni se pare foarte ieftin. E liniștitor, plaja e curată, cu nisip fin. Dey descoperă valurile și este hazliu cum fuge de ele și le latră.