24 noiembrie, miercuri. Părăsim Eguisheim-ul înainte de prânz, triști. Și această a doua întâlnire cu localitatea asta micuță a fost fascinantă. Am văzut lucruri noi, lumina a căzut diferit, am gustat mâncăruri deosebite, am trăit senzații speciale, am degustat vinuri făcute cu grijă.

Am vrut să ajungem mai repede în Colmar pentru că citiserăm că vineri se va deschide Târgul de Crăciun și orașul va fi invadat de turiști. Colmar-ul a fost votat de mai multe ori de către călători ca unul dintre orașele cele mai faine de sărbători.

Am avut noroc că am ajuns la 13.30 în Camperstopul Colmar, Port de Plaisance, în port, unde am stat și acum doi ani, pentru că aproape tot era rezervat și am mai prins loc dar doar pentru o noapte. Și dacă am fi vrut să mai rămânem nu mai aveam unde. Ne-am bucurat și pentru atât.

După somnul lui Ilinca am pornit voinicește, pe jos, spre centrul orașului.

Și apoi după umblătura și țipetele de rigoare am intrat într-un restaurant și am luat iar tarta flambată, de data asta a casei. Delicioasă! Înapoi ne-am întors cu autobuzul. E totuși frig. Prognoza meteo îmi arăta că temperatura va coborî la -3° peste noapte. Brrrr!

25 noiembrie, joi. Ne trezim la 09.00. La 10.40 ne bem cafeaua. La 11.00 plecăm spre est. La 12.15 intrăm în Germania. Deja călătoria noastră a devenit mai mult o întoarcere acasă…

Călătoria spre Soare-Apune, 2021 – Franța 2, Colmar
Etichetat pe:        

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *