Am ajuns în Grecia cu un bebeluș printr-o înlănțuire de întâmplări potrivite. Și pentru că el era prea mic și pentru că trebuia să fie botezat și abia apoi să plecăm undeva, s-a arătat să fie început de octombrie… Așa încât ca toate lucrurile să se așeze cum trebuie am gândit că cea mai bună alegere este să plecăm cu toată casa după noi. Și am închiriat o autorulotă. Nu am mai fost niciodată cu vreuna dar eu mi-am dorit mereu această experiență.
4 octombrie 2016, marți
A plouat aproape toată noaptea de mama focului. Eu m-am trezit la 07.00. Am încărcat toată casa în mașină sau mă rog, aproape… în portbagajul de deasupra, în cel din spate, sub scaune, pe unde mai era loc, lenjerie de pat, veselă, țarcul copilului, căruciorul, leagănul, scaunul cu măsuța pentru hrănit, hăinițe, jucării, zece mii de scutece și multe alte chestii și ne-am pornit către București. Ah! Și plus mama Sia și toate chifteluțele și șnițelele făcute cu o seară înainte și care aveau să miroasă înnebunitor o mare parte din drum. Până la extincția lor. Aveam să închiriem o autorulotă a doua zi din Otopeni, de undeva de lângă șoseaua de centură și ca urmare ne-am rezervat o cameră la un hotel în apropiere. A fost prima zi în care Gabriel a stat ore în șir în scaunul lui special pentru mașină. Păcălit cu cântece și povești. Dar a și scâncit nemulțumit de atâta încorsetare.
5 octombrie 2016, miercuri
Vorbisem să preluăm autorulota mai devreme de prânz decât era normal cu speranța că vom porni mai repede și vom ajunge în sudul Bulgariei, aproape de granița cu Grecia. Însă socoteala de acasă nu a mai ieșit așa și la București… în primul rând am pierdut mult timp cu actele, apoi instructajul și predarea efectivă a mașinii a durat mai bine de o oră, în al treilea rând bebelușul nostru a trebuit alăptat, apoi schimbat, apoi încărcate toate lucrurile aduse de acasă și puse cu grijă. S-a făcut de prânz când am ieșit din curte de la Haff, firma de închirieri rulote și autorulote. La început am condus foarte prudent, încet, cu mare grijă, conștient ca am un elefant de trei tone jumate sub hățuri. Nu mai condusesem așa ceva. E drept că făcusem câteva plimbări cu o dubiță înainte, să văd cum este cu o mașină mai mare… Îmi propusesem de dimineață să ajungem măcar la granița cu Grecia către seară… vezi pomeneală! La circa două ore de mers, deja trebuia să oprim și să trecem pe program de alăptare așa încât s-a făcut întuneric afară și noi încă eram pe drum, și nici măcar la Sofia. Gabriel urla de mama focului, sătul de stat în scaunul de mașină, eu apăsam pedala deja tot mai tare, femeile mă tot întrebau cât mai avem, când oprim, unde dormim… ochisem un camping undeva lângă Sofia, Route 80, aveam informația de pe net că putem sta acolo cu 10 euro, curent inclus. Când am ajuns în fața lui, fericiți, un tip ne-a îndrumat către locul de campare, erau niște terenuri de tenis și în spatele lor trebuia să te instalezi, eram singuri în tot campingul ăla, am legat autorulota la curent, am fost la baie, am mâncat cu toții apoi ceva… Gabriel odată eliberat din scăunelul lui a redevenit vesel și jucăuș. Am băut o palincă cu mama Sia și am dat iama în șnițelele și chiftelele alea cu pricina. Totul a luat apoi culori roz…
6 octombrie 2016, joi
A fost cam frig noaptea, frigiderul a început să țiuie de vreo câteva ori, după trei dimineața… M-am trezit năuc, am dat câte o cheie, pornind mașina, neînțelegând de ce dacă ne-am legat la curent totuși ledurile alea îmi arătau că nu mai avem baterie, curent, frigiderul se muta automat pe sursa cea mai la îndemână… No! Probleme. Dimineața mi-am dat seama că de fapt nu am avut nici o clipă curent electric. Am plătit cei zece euro și am plecat mai departe. Odată ce am trecut în Grecia soarele a și năvălit către noi, liber, curat, fără nici un nor. Înainte de Katerini, am făcut stânga, spre malul mării, la Campingul Odysseia. N 40*18’21” E 22*37’3”. 5,50 euro/persoană și 5,50 euro/camper. Suntem singurii turiști din camping în afară de câțiva greci, din cei care au căsuțe închiriate cu anul, rulote și campere blocate aici permanent ori doar la iernat. Am fost cu Gabriel la mare. E pentru prima dată cu piciorușele în nisip și pentru prima dată îi vine în năsuc briza mării. Gângurește fericit. E liniște și foarte plăcut, probabil că în sezon e o întreagă nebunie și o forfotă continuă. Plaja e chiar lângă camping și este suficient de lată ca să încapă toți turiștii. Singurul punct slab a fost că seara ne-au invadat țânțarii, motiv pentru care după ce am încercat să îi ținem departe cu lumânărele și sprayuri, ne-am baricadat înăuntrul autorulotei la o slănină cu ceapă, salam și alte alea. Excelent! Internetul merge bine, am răspuns la toate mailurile.
7 octombrie 2016, vineri
Ne-am trezit liniștiți, înconjurați de zâmbetul larg al lui Gabriel, mai aveam puțin de parcurs astăzi… până la destinația noastră, campingul Sikia, lângă Kala Nera. La 10.25 ne bem cafelele apoi mergem cu un moșulică să alimentăm cu apă elefantul. Îmi spune că în august sunt 2000 de oameni cazați și încă 2000 pe plajă. Ajungem în jur de 15.00 la campingul nostru. E foarte frumos! Gazda noastră sau mă rog, doamna de la recepție, cine o fi (poate ea e Sikia!) mă duce să îmi arate locurile. Campingul este terasat, pornește de la malul mării și are mai multe trepte. La mare nu are decât câteva locuri și sunt ocupate toate, de nemți, francezi și alți europeni. Îmi indică două poziții deosebite, una aproape de baie și restaurant și una mai departe, un fel de balcon stâncos deaupra apei, mai romantic, mai retras dar cu o coborâre pe scări către o plajă mică, ascunsă de ochii celorlalți din camping, cu o mică platformă cu duș. Alegem locul romantic. Fiind în extrasezon pentru două persoane prețul este de 17 euro/zi cu totul (camper, apă, electricitate, internet etc.), ofertă specială îmi zice doamna, la care se adaugă a treia persoană, 6 euro/zi. Ne cazăm. Adică eu montez toate cele, pătuț, cablul de curent, masa, scaunele, marchiza și tot ce mai este… Apoi se înnorează și începe să plouă așa că mergem cu umbrelele la restaurantul din camping. (care este grozav!)
8 octombrie 2016, sâmbătă
După micul dejun și cafelele băute cu ochii către marea de o liniște absolută întrucât vremea este absolut fascinantă, suntem împresurați de un albastru netulburat de vreun nor pe cer și nici de vreun val pe apă. Adriana a coborât apoi scările alea către mare pentru o baie în octombrie, după o clipă m-a strigat spunându-mi că pot să mă pregătesc de baie. Nu mulțumesc, i-am strigat, știi că nu-mi place apa rece. Dar la insistențele ei am băgat mâna, apoi neconvins am fugit după termometrul de băiță al lui Gabriel. Apa avea 25 de grade Celsius, aerul 23 de grade iar apa de la dușul de lângă plajă: 22 de grade. Așa că m-am scăldat în octombrie în apa mării grecești. În golful Pagasitic.
9 octombrie 2016, duminică
Este senin și astăzi. Am vrut să închiriem o mașină dar nu am reușit deoarece Volos-ul este blocat cu nu știu ce maraton. Am făcut baia de dinainte de prânz. Apa excelentă. 26 de grade Celsius.
10 octombrie 2016, luni
De dimineață e plumburiu cerul și picură mărunt așa că ne învârtim pe lângă casă dar după masă cerul se deschide și iese soarele și avem parte apoi de un apus deosebit. Seara mergem din nou la restaurant. Campingul este unul de familie, îl gestionează două surori, pe una o cunoscusem în prima zi și aproape toți ceilalți care lucrează acolo sunt neamuri cu ele.
11 octombrie 2016, marți
Astăzi este urât și plouă. Ne aduce un tip o mașină Suzuki. Am închiriat-o pentru o zi. A zis să o las la recepția campingului că o ia el de acolo. Faine servicii! Pe la 13.00 cerul se destinde așa că pornim să exploră Pelionul. Dragul nostru Pelion! O luăm spre Milina, pe care o vedem din mașină apoi ne întoarcem către Milopotamos care este pe partea cealalată. Soarele a ieșit complet de după nori. Coborâm la plaja asta, una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut. E adevărat că acum este umbră. Din cauza peretelui de stâncă aproape vertical, plaja este însorită doar în prima parte a zilei.
12 octombrie 2016, miercuri
M-am trezit devreme și m-am apucat să pregătesc mașina, am golit apele gri și cele negre, am predat furtunul de apă și am luat-o către casă. La 15.40 ajungem în Bulgaria. Nu facem foarte mult de la graniță și ne oprim la un camping micuț, Kromidovo. Ultimii metri sunt pe un drum desfundat, de piatră și pământ, cu bălți și noroi dar locul este curățel și gazda simpatică. E o englezoaică sau irlandeză, Sara Finn, care s-a stabilit de mai mulți ani aici. Ne ia 18 euro/noapte (3 euro/om, 6 euro/camper/ și 3 euro/electricitate). Ne trebuiau ceva alimente, niște cartofi și ceapă, să facem un gulaș dar după ce îmi explică unde este market-ul, mi se pare departe să merg prin noroiul ăla, îmi dă ea trei cartofi și cinci cepe, și eu îi dau două beri, ea îmi zice zâmbind: good deal!
13 octombrie 2016, joi
Pe la 07.10 sunt în picioare, mă duc la baie în pijamaua scurtă. Brrrr! Am uitat că nu mai suntem în Grecia, vai ce frig e! După micul dejun o luăm întins către Veliko Târnovo. Noi deschidem la plecare poarta campingului, noi o închidem, Sara Finn nu apare. Pe centura Sofiei facem o pană. Cauciucul e mort, roata pe jantă. Noroc că suntem într-o benzinărie taman lângă un service. Doar că suntem pe autostradă și service-ul este în spate nu în direcția de mers iar ăia după ce povestim ne zic că trebuie să ducem mașina obligatoriu la ei. Cu toată groaza că vreun nebun va ieși în mare viteză de pe autostradă și va intra în noi (era un drum de ieșire din autostradă de vreo două sute de metri, întâi era amplasat service-ul apoi era benzinăria!), înclinați pe o parte, cu roata pe jantă și avariile pornite, merg cu spatele și cu mult noroc intrăm în service să schimbăm roata buclucașă. Pe la 17.30 ajungem abia în campingul Veliko Târnovo. Și acesta ținut tot de niște englezi. 13,10 euro/cazarea cu toate incluse.
14 octombrie 2016, vineri
Plecăm din nou devreme. Astăzi trebuie să predăm autorulota. Și după ce stăm o grămadă la Giurgiu în vamă și pe centura Bucureștiului, la 14.10 suntem lângă mașina noastră. Formalitățile de verificare, primire-predare decurg repede. Mutăm bagajele în mașina noastră mică iar la 16.00 suntem deja cazați în București unde mai avem ceva treburi de rezolvat. Mâine vom ajunge acasă. A fost frumos cu casa în spate. Se conduce mult mai ușor decât am crezut prima dată, vizibilitatea e mult mai bună, și mi se pare și mai relaxant șofatul decât într-o mașină de mai mici dimensiuni. Surprinzător!
15 octombrie 2016, sâmbătă
Abia la 10.00 plecăm din București. Cred că o anume oboseală și-a spus totuși cuvântul. Drumul cu mașina mică a fost mai rapid decât cel din zilele trecute. La 16.30 am ajuns acasă cu o anume încântare că totul s-a petrecut peste așteptări iar Gabriel s-a comportat excelent.
Concluzii:
Am făcut 2690 de km în 8 zile, 4 la dus, 4 la întors. O medie de 336,25 km/zi. Prima și ultima zi cu mașina mică, câte 390 km iar cu autorulota 1910 km în total. Am stat 12 zile, 11 nopți dintre care 2 la hotel și 9 în camping. Camperul a fost 90 euro/zi. Am fost 3 adulți și un bebeluș. Cele 9 nopți în camping ne-au costat 178,10 euro deci o medie pe cazare de 19,79 euro/noapte. A fost prima călătorie cu o autorulotă, a fost frumos, ne-am descurcat, chiar și peripețiile cu pana acum sunt departe, ne-am simțit bine și în special Gabriel a fost încântat iar asta a fost determinant ulterior în decizia de a-l avea pe Andi. 🙂