1 octombrie, vineri. Am plecat din campingul Juantcho după același tipic, înainte de prânz. La 11.50 intrăm în Spania. Suntem în Țara Bascilor, Euskal Herria sau País Vasco sau Vasconia. Anul trecut făcusem o cercetare amplă pentru a veni special și explora țara bascilor. Restricțiile de circulație determinate de pandemia Covid-19 ne-au schimbat planurile. Acum suntem într-un tur în care trecem cumva prea repede prin toate localitățile de care am fi dorit să ne bucurăm pe îndelete. Este destul de frustrant pentru că locurile sunt atât de frumoase și de fiecare dată mă gândesc că stăm prea puțin și că am putea cel puțin tripla șederile ca durată. Gabriel îmi spune aproape în fiecare dimineață: îmi place aici, vreau să mai stăm o zi… Uneori stăm, alteori mergem mai departe. Asta îi și răspund lui Gabriel când întreabă: unde mergem astăzi, tati? Mai departe Gabriel, mai departe…
Nu găsim nici un loc adecvat de popas în Hondarribia așa că, destul de necăjiți, fixez direcția gps-ului pe un camperstop în San Sebastian lângă campusul studențesc. Singurul de altfel. Oprim la un Carrefour pentru o mică aprovizionare și ajungem abia la 14.40 la destinație. Din păcate nu găsim nici un loc liber. Un neamț ne zice că la 12.00 erau doar două locuri libere, asta ca să nu ne necăjim. Nu găsim nimic convenabil în oraș. Ne cazăm în campingul Igueldo, aerisit și curat dar departe, la cinci kilometri de plajă. Nu putem în nici un caz veni pe jos. Este autobuz gratuit din oră în oră până în centru dar astăzi ne resemnăm doar cu program administrativ în jurul casei. Spălăm și două ture de haine.
2 octombrie, sâmbătă. La 12.30 așteptăm autobuzul spre San Sebastian, Donostia în limba bască. În oraș ne plimbăm de-a lungul celebrei balustrade albe care străjuiește plaja La Concha. Trecem pe lângă portul de bărci, ne întâlnim cu Don Quijote și Sancho Panza, ne vârâm puțin pe străduțele din centrul vechi dar ne sperie mulțimea, înghesuiala și faptul că unii nu poartă mască așa că ieșim la Atlantic înconjurând micul munte Urgull. Ajungem iar la portul de bărci, îl dăm pe Gabriel pe carusel și apoi în larma lui Ilinca care este deja obosită, ne întoarcem.
Este o seară caldă, a bătut și vântul puțin mai tare, probabil a adus de undeva căldura pentru că până târziu, dincolo de miezul nopții a fost cald, apoi spre dimineață a început să plouă.
3 octombrie, duminică. A plouat aproape toată ziua. Am stat în Andi, am dormit de amiază că ce să facem, am mâncat, ne-am jucat, am făcut tot felul de activități și bineînțeles seara, party.
4 octombrie, luni. Deși mă trezesc la 07.50 abia la 10.00 o iau către locul de deversare al apelor gri. Ajungem în Tolosa și nu găsim nici aici vreun loc onorabil de parcare. Ne tot învârtim și nimic din ce găsim nu ne place așa că dezamăgiți plecăm spre Vitoria-Gasteiz…