Întrucât întâmplarea a făcut ca în toamna lui 2018 să fie posibilă iarăși o vacanță nesperat de lungă, a trebuit evident ca în fazele de organizare și pregătire a călătoriei să deliberăm iar, mult, chiar muuuult… asupra răspunsului la o întrebare în fond simplă… încotro să mergem?

Primul răspuns și cel mai la îndemână, prima destinație luată în calcul a fost ca de obicei Grecia… Apoi am vorbit o vreme despre cum ar fi să mergem undeva unde nu am mai fost, undeva mai departe, în Spania, în Portugalia sau în Italia că e mai aproape, dar nu oriunde ci taman în capătul ei, în Sicilia. Așa că am început să mă documentez despre cum am putea să ajungem cel mai repede pe insulă și de asemenea să citesc impresiile altora care au fost deja acolo. Am verificat plecările cu feribotul din Grecia, Albania și Croația. În final cea mai bună opțiune mi s-a părut a fi cea din Dubrovnik către Bari dar pentru că la cercetarea online, biletul părea a fi construit ciudat, în sensul că dimensiunile mașinii și faptul că trebuia să iau cabină, una de patru persoane cu pat și pentru Gabriel îmi dădeau un preț care nu mi se părea verosimil, am conchis că vom merge până în Dubrovnik și vom decide la fața locului ce vom face mai departe, trecem în Italia sau coborâm spre Grecia. Ca urmare când ne întreba cineva unde ne-am hotărât să mergem, le răspundeam ușor ezitant că la Dubrovnik, Croația și după aceea mai vedem…

 

15 septembrie 2018, sâmbătă, ziua 1

Deși am început să organizez și așez  lucrurile în Andi deja cu două săptămâni înainte de plecarea programată, în ziua H, abia după miezul zilei am plecat de acasă. Dey a vomitat iar…

Am luat-o pe ruta verificată odată cu călătoria în Berlin: Târgu-Mureș – Alba-Iulia – Deva – Timișoara. La 20.10 suntem în buricul Timișoarei. Cei 359 de km i-am făcut în șapte ore ș-un pic, cu pauze de masă, de pipi și plimbat cățelul. Dormim aproape de Piața Operei, ultracentral, cu ajutorul park4night. Poziție GPS: N 45°45’18.36” și E 21°13’29.6364”. Ne plimbăm prin centrul orașului până târziu. Surprinzător, ascultăm un muzicant ambulant la bouzuki și mai târziu altul la hang. Gabriel a fost impresionat!

Am prins și o defilare militară în costume medievale…

Una peste alta au aranjat frumos centrul orașului…

 

16 septembrie 2018, duminică, ziua 2

M-am trezit pe la 05.45, am ieșit cu Dey la o mică plimbare și apoi am luat-o la drum către granița cu Serbia. Am trecut relativ repede. Sârbii ne-au verificat doar cartea verde cu atenție, pașapoartele le-au scanat și ștampilat iar pașaportul lui Dey l-au aruncat cât colo. Totuși au băgat capul înăuntru să vadă unde este cățelul.

Deh! La intrarea în Bosnia a mers la fel de ușor. Am făcut 510 km iar seara ne-am oprit undeva la coborârea din munți, într-un loc deosebit de pitoresc, pe malul apei, în Auto Camp Drina, cu oameni drăguți și deosebit de amabili, am plătit cu Camping Card ACSI 15 euro față de 17,60 (asta ne-a zis patronul, a doua zi). Punctele slabe erau că dacă voiai apă trebuia să plătești încă 3 euro, dacă voiai să îți golești apele negre trebuia să mai plătești 3 euro iar despre apele gri nu putea fi vorba. Patronului i-am explicat de două ori ce sunt alea. În final a zis să le golesc tot acolo unde se golesc și alea negre. Contra cost evident. Mi s-a părut excesiv de scump totul și am renunțat. În aplicația ACSI de reduceri în afara sezonului acest loc nu era menționat, totuși proprietarul campingului ne-a oferit un discount. Interesant.

Dar seara a fost simpatică, aveau ceva mâncăruri bosniace specifice la o terasă unde serveau ei, cei din familie, patronul făcea ceva flambant la un barbecue, noi am băut doar câte o bere bosniacă și am participat o vreme la atmosfera locului.

 

17 septembrie 2018, luni, ziua 3

Dimineața a început cu o vreme frumoasă, ne plimbăm minute bune, e atât de liniște și plăcut…

Plecăm din Auto Camp Drina către Dubrovnik înainte de prânz cu gândul că vom sta până miercuri când vom lua feribotul către Bari. Dacă se poate și nu este exagerat de scump. Aveam de făcut circa 170 de km în patru ore îmi spunea gps-ul. Trebuie să recunosc că drumul prin Bosnia este și frumos și spectaculos. Cineva îmi spusese înainte de a pleca să nu mergem prin Muntenegru deoarece drumul este sinuos, strâmt și dificil, urci și cobori dar că este deosebit de frumos. Și am înțeles că prin Bosnia este mai simplu. Probabil că pentru a putea compara ar trebui să încerc ambele rute.

Am ajuns în Dubrovnik pe la 15.00 și ne-am învârtit foarte mult prin oraș căutând un loc de parcare. Am ieșit de două ori înapoi pe drumul pe care am venit, am luat-o și către marina ACI la un moment dat, în partea opusă, am urcat, am coborât, am intrat în două parcări pentru mașini mici din care abia am reușit să ieșim și în final am plecat la ferry. Și ne-am oprit în parcarea de lângă îmbarcarea pe acesta, foarte scumpă… (dar asta aveam să descoperim la plecare!). Ne-am decis că rămânem până miercuri, că mergem să vizităm orașul vechi și că vom înnopta undeva, în vreun loc pe care îl vom căuta mai târziu după ce vom fi vizitat cetatea. Intrând însă la casa de bilete pentru feribot așa doar pentru o scurtă informare, am descoperit că miercuri nu este nici o cursă doar azi, vineri și duminică… Surprinzător față de ce citisem eu pe net! Oricum ne-am înțeles destul de greu. Așa că am schimbat planurile, ne-am luat bilete pentru traversare cu speranța că vom vizita Dubrovnik-ul la întoarcere. La 19.30 eram în coada de așteptare, lucrurile au decurs greu, foarte încet… cred că pe feribot am urcat printre ultimii, camperele le-au tras deoparte lângă rampa de urcare, o vreme m-am temut că nu vom avea loc și totuși la 22.00, ora plecării, eram instalați și cu cabina luată. Cabinele pe feriboturile Jadrolinja sunt destul de modeste, a noastră era undeva în interior, fără geam, cu patru paturi, două etajate, cu un cuier și o chiuvetă în cameră și paturile destul de înguste, nu știu dacă aveau 80 de cm iar wc-urile și dușurile pe hol, la comun. Dar aveau pe una din punți o cameră de joacă pentru copii spre deliciul lui Gabriel.

Prima etapă a călătoriei noastre, de acasă până la Dubrovnik, de 1044 km după ViaMichelin pentru noi a fost 1058 km, asta datorită câtorva mici încurcături, rătăciri și căutări ale drumului bun. Cred că obligatoriu întotdeauna trebuie să urmărești ruta și cu harta, să nu te bazezi doar pe GPS, să ai în vedere localitățile importante pe care urmează să le traversezi dar și cele din vecinătatea acestora ca să pricepi direcțiile în care te pot trimite indicatoarele rutiere atunci când GPS-ul o ia razna. În Serbia, undeva după Belgrad, înainte de o localitate micuță se lucra la autostradă iar drumul indicat era blocat ca urmare ne-am învârtit vreo jumătate de oră să ieșim din orășelul acela, să găsim ruta bună, GPS-ul urla să ne întoarcem înapoi, indicatoarele din orășel erau în sârbă, nu pricepeam care este localitatea cea mai apropiată ca să luăm direcția bună… a fost o jumătate de oră stresantă.

 

18 septembrie 2018, marți, ziua 4

La 08.00 ne-au lăsat să mergem la mașini. Cum am fost printre primii, (ultimii intrați primii la ieșire) am părăsit repede feribotul, am făcut vama, adică ne-au verificat pașapoartele și apoi am luat-o către un camperstop cu planul să vizităm Bari. În apropierea acestuia, am tras pe stânga, la propriu, pe o stradă cu sens unic, l-am scos pe Dey la plimbarea de dimineață apoi am luat micul dejun și după asta, cu burțile pline, ne-am hotărât să purcedem totuși către Messina, cu gândul că vom vizita Bari la întoarcere și să ne oprim undeva pe drum la malul mării. Așa că mergem doar vreo 180 de km până în campingul Pineta di Sibari, unde ajungem la prânz, 17 euro cu CC plus taxa turistică. E frumos, cald, într-o pădure de pini, fugim prin nisip, facem baie, duș și apoi mâncăm paste…

noaptea vine în liniște și doar valurile se mai aud…

 

19 septembrie 2018, miercuri, ziua 5

Ne-am trezit odihniți… Am mers cu bicicletele în apropiere, în Sibari, am făcut câteva cumpărături și apoi la întoarcere am stat iar la plajă, am înălțat zmeul, apa este surprinzător de caldă, peste 27 de grade după părerea mea… ne-am plimbat cu toții prin nisip, prin pădurea de pini, a fost o zi de relaxare, băieții am stat și în hamac.

Gabriel a încercat și toboganele campingului…

 

20 septembrie 2018, joi, ziua 6

Ne-a plăcut mult aici, pinii ne-au înconjurat cu înțelegere și c-un parfum odihnitor…

Am plecat după prânz către Messina. Nu știam foarte clar dacă vom trece sau vom rămâne o ultimă noapte în Calabria.

Unde este punctul B pe hartă se află orașul Sibari iar la câțiva kilometri, la malul mării este Pineta di Sibari.

Întrucât a început să plouă mocănește ca pe la noi am hotărât că trecem cu ferry spre Messina. Oricum nu dura decât vreo douăzecideminute pe mare. La coada din port, în fața noastră am dat de un brăilean…

Am intrat în Sicilia pe la 16.30… Am încercat să găsim un loc de popas în Messina dar locul care îmi apărea în aplicația CC pentru o cazare în oraș nu mi-a plăcut, deși era un campus universitar erau o grămadă de câini vagabonzi acolo unde ar fi trebuit să înnoptăm, m-am temut pentru Dey și pentru noi, așa că am luat-o către un camping la 16 km dar care din păcate s-a dovedit a fi închis așa că am mers mai departe sătui de drum și aproape epuizați. Am dormit până la urmă în Milazzo într-o area sosta unde am ajuns la 18.20 flămânzi și obosiți, 20 euro, suntem doar noi, e curat, iluminat și supravegheat… Prima noapte în Sicilia.

 

21 septembrie 2018, vineri, ziua 7

Ne-am trezit târziu și după ce am luat micul dejun am decis că trebuie să vizităm Milazzo cu bicicletele.

Portul orașului este un punct de plecare pentru feriboturi către insulele Eoliene și Napoli.

După ce am i-am făcut igiena lui Andi si am alimentat cu apă am luat-o în direcția…

La 16.00 ajungem în Cefalu, ne cazăm în campingul Sanfilippo cu 19 euro cu CC, mâncăm un pui cu cartofi și apoi o luăm cu bicicletele către oraș, sunt 3 km doar,

Poarta pescarilor…

Cefalu este superb, ne prinde noaptea pe drum înapoi…

și osteniți intrăm la Gran Caffe Santa Lucia să mâncăm o înghețată…

Ruta noastră a fost scurtă până acum.

Sicilia, 2018 toamna – prima săptămână
  •  
  •  
  •  
Etichetat pe:                                    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *