Am aflat de săptămâna Haferland, festival cu meșteșug, săsesc, care se ține de vreo șase ani, anul acesta fiind ediția a VI-a, absolut întâmplător… și deși programată în aceeași perioadă cu Untold, Cluj, (unde ne gândiserăm să mergem), 2-6 august, am decis în final, să vizităm unele din localitățile prinse în programul acesta special. Erau planificate concerte, proiecții de film, workshop-uri cu meșteșugari locali, activități pentru copii, bal săsesc și alte lucruri interesante… de fapt pe noi, întrucât Gabriel de-o vreme este captivat de câteva instrumente muzicale și se joacă cu lucruri de prin casă ca și cum ar cânta la vioară, chitară sau trompetă, instrumente pe care le nominalizează însă explicit, am decis să luăm parte la acest festival deoarece erau prinse în program și muzică de fanfară și coruri de copii și chiar un concert Bach susținut de Alexandru Tomescu în biserica săsească fortificată din Criț.
O mică regiune săsească din Transilvania, aflată între Sighișoara și Rupea și compusă din câteva sate cu un farmec aparte, Archita, Criț, Bunești, Viscri, Meșendorf, Cloașterf, Roadeș, Saschiz, Fișer și Rupea a fost denumită „Țara Ovăzului” sau Haferland, întrucât localnicii obișnuiau să cultive cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru. Mai multe detalii sunt pe pagina lor http://www.haferland.ro/
Oricum noi, la 17.30 în 3 august 2018 eram în fața cetății din Rupea. Ne-am instalat repede pe un câmp indicat de organizatori (cu speranța secretă că nu va ploua :)) iar după ce Gabriel a mâncat ceva de seară, am purces către cetate, la 18.30 era programată muzică de fanfară. Cântăreții, îmbrăcați în port popular, au cântat mai multe melodii în fața porții principale, Gabriel a fost captivat și i-a privit cu mare concentrare. Apoi am urcat până în vârful cetății… total neinspirat am cărat și căruciorul după mine deși nu l-am putut folosi, atât pentru că drumul era în pantă abruptă cât și pentru că era din piatră. Când am coborât a început să cânte corul de copii din Rupea și apoi a urmat un recital de pian cu doi frați, Victor și Tudor Gozob. Gabriel a stat pe iarbă și i-a urmărit o vreme cu mare atenție, după aceea ne-a povestit seara, în cuvintele lui stâlcite, ce minuni a văzut și cum cânta nenea la vioară.
Ne-am mutat după ce s-au mai liniștit lucrurile, în parcarea de lângă cetate, bine luminată și păzită.
4 august 2018, sâmbătă
Dimineața, am luat micul dejun, l-am plimbat pe Dey apoi pe Gabriel după care am luat-o către Criț, locul următoarelor evenimente. Față de cetatea din Rupea Criț-ul era la o aruncătură de băț, douăzeci de kilometri, o nimica toată. Chiar la ieșire din drumul național către Criț, autoritățile locale amenajaseră o parcare în câmp iar poliția locală și jandarmii de veghe ne-au îndrumat obligat către ea. Pământul era un pic ud și după pățania de săptămâna trecută când am rămas blocat în pământul îmbibat de apă, nu departe de aici, lângă Biertan, am avut o strângere de inimă. Am dat geamul jos și i-am întrebat pe oamenii ăia de ordine dacă totuși nu m-ar putea lăsa mai aproape de biserică… că am greutate, niște tone și aș putea să mă împotmolesc în glodul ăla, au zâmbit… mi-au zis să stau liniștit că mă scot ei, mă împing, uite câți suntem… hm! am zâmbit și eu, și țiganii ăia săritori de săptămâna trecută au fost mulți și curajoși fără să facă mare brânză în final.
Căruțe conduse de localnici făceau pe taxiurile din parcarea cu pricina și până la locul faptelor, biserica evanghelică fortificată din Criț. Am luat și noi una, omul ne-a zis când am ajuns că îi dau cât vreau, i-am dat 5 lei. Biserica este o minunăție… La 17.00 trebuia să cânte violonistul Alexandru Tomescu, lucru care s-a și întâmplat, o minunăție… Gabriel a stat o vreme amuțit, urmărindu-l…
Apoi, întorși la Andi, parcat în piața centrală, neasfaltată și pentru că traficul mi s-a părut mult prea intens iar drumul de piatră ne-a umplut de colb chiar dacă aveam un loc aproape de centru ne-am zis că să plecăm din seara asta, în satul în care aveau să se țină evenimentele programate în ziua următoare, la Meșendorf. Așa că am luat-o într-acolo… dar nici un loc nu mi s-a părut potrivit de înnoptat astfel încât deoarece eram hotărât să ajung oricum în Viscri mi-am zis că putem pleca încă din această seară într-acolo, mai mult că găsisem pe park4night un loc în care alții înnoptaseră în buricul târgului. Așa că spre Viscri am luat-o… Pe drum ne tânguiam cu toții ce drum prost am ales, hurducați în sus și-n jos și de la stânga la dreapta… Când am ajuns se însera deja, l-am mai plimbat pe Dey, am auzit huruitul gazelei galbene dar aveam să aflăm doar a doua zi ce a fost de fapt și ne-am retras în apartamentele noastre…
5 august 2018, duminică
Ne trezim în Viscri odihniți… gâște, găini, cocoși, ca la țară, drum de pământ, praf, părău, fântână cu apă pentru animale lângă locul nostru de înnoptat, toate faine și lângă noi vedem monstrul galben care apăruse aseară, înainte de întunerec. La gazelle autour du monde, scria undeva pe corpul lui. Fain! O familie din Franța, părinții și doi copii, un băiat și o fetiță. La Zizi Family. Din păcate nu am avut norocul să îi cunoaștem, erau plecați la plimbare deja când am ieșit noi afară.
E o vreme superbă. După micul dejun, încolonați, cu Dey înainte o luăm către biserica din Viscri. Satul este o minunăție… uitat de lume întâi, ascuns într-o fundătură și redescoperit de un prinț. Ne-am plimbat în lung și-n lat bucurându-ne de priveliște și de soare. Mi-am zis că peste cinci ani o să mai vin în Viscri, cu speranța secretă că până atunci drumurile vor fi fiind bune.