Și corăbiile cu butoaie pline de vin licoros… Asta este imaginea cu care am rămas după plimbarea aia extrem de lungă în marginea râului Douro.

Porto (în portugheză [‘poɾtu]), este capitala districtului omonim din Portugalia. Cu o populație de circa 237.000 este al treilea oraș după Lisabona și orașul vecin Vila Nova de Gaia. Este situat în nordul țării, la nord de râul Douro, aproape de coasta Oceanului Atlantic. Țara și vinul de Porto (Vinho do Porto) și-au luat numele de la orașul Porto. Locuitorii Porto-ului și-au spus tripeiros, nume care este în uz și astăzi. Un pod de oțel de două etaje (Ludovic I) și un pod feroviar (Ponte de D. Maria Pia), au fost construite amândouă de arhitectul Gustave Eiffel, la fel cu gara (considerată a fi una dintre cele mai frumoase din Europa).

Noi am stat trei nopți în Porto. Și aproape trei zile. Am ajuns aici cu avionul din Ponta Delgada, Azore în 13 august 2015, joia după prânz și am plecat cu trenul apoi către Coimbra în 16 august, duminica. Îmi doresc să mai ajung în viața asta în Porto, să mă plimb cel puțin în câteva din locurile alea faine.

Am avut un apartament puțin obosit dar drăguțel pe Avenida de Fernão de Magalhães care înseamnă Ferdinand Magellan, bineînțeles pe partea de deal a străzii.

În prima seară am vizitat centrul vechi cu domul Torre dos Clérigos (Turnul Clericilor), am trecut pe lângă catedrala Se, pe podul lui Eiffel și pe sub pod ne-am întors în zona Ribeiro.

 

Vineri, 14 august 2015, ne trezim greu. Cel puțin eu. Mă dor picioarele încă după plimbăreala de aseară. Dar asta este, ne așteaptă și astăzi drumuri noi. Ne plimbăm întâi prin parcul de lângă turnul clericilor și care arată foarte ciudat cu copacii ăia stranii cu rămurele subțiri ieșind din ditamai buturuga.

Porto a fost capitală culturală europeană în 2001 și orașul are o mulțime de semne atrăgătoare pentru orice vizitator. După ce bem o cafea excelentă la patiseria de lângă turn și ne încărcăm bateriile, urcăm plini de curaj cele 225 de trepte până în vârf, adică aproape 76 de metri.

Turnul Clérigos este cel mai vizibil reper al orașului și din vârf ai parte de o panoramă uluitoare asupra râului, liniei de coastă și văii Douro. Poate fi vizitat până la orele 23.00 iar noaptea priveliștea îți taie răsuflarea.

Și turnul clericilor dar și biserica Clérigos, lipite de altfel, au fost proiectate de arhitectul Nicolau Nasoni și sunt adevărate capodopere ale stilului baroc, de la jumătatea secolului al XV-lea.

Apoi mergem în apropiere la Livraria Lello unde stăm la coadă, culmea! ca să putem intra și plătim și trei euro de căciulă, o librărie absolut fascinantă. La etaj vezi mai bine tavanul care are niște vitralii uimitoare în care descoperi și motto-ul magazinului „Decus in Labore” și monograma proprietarilor. Tot la etaj găsești și un bar micuț. Noi am băut aici un vin de Porto cu trei euro după care culorile au luat ușor o tentă roz.

 

 

 

  •  
  •  
  •