23 septembrie 2017, sâmbătă, ziua 64

Părăsim insula Noirmoutier la 12.23 pe Passage du Gois, drumul care dispare sub apă de două ori pe zi, cu părere de rău dar fizic, toți într-o stare mult mai bună. Ne oprim la Puilboreau în Campingul Le Beaulieu de 4 stele și cu campingcard ACSI de la 19 euro fix cu taxe turistice ajungem la 20,22 euro. Astăzi avem program administrativ, trebuie să spălăm haine dar până reușim să învârtim două ture de rufe prin mașina de spălat e deja opt seara așa că astăzi nu mai vizităm nimic…

 

24 septembrie 2017, duminică, ziua 65

Rămânem încă o zi în camping căci hainele nu s-au uscat și mergem să vizităm La Rochelle, portul, cele două turnuri, mâncăm liniștiți sardine și creveți pe malul apei câtă vreme Gabriel doarme, apoi vizităm și acvariul de aici…

iar seara mâncăm în Andi, cartofi cu cârnați, specialitate ardelenească.

 

25 septembrie 2017, luni, ziua 66

Pe la 11.35 o luăm către regiunea Cognac, după ce verificăm în cartea France Passion ce posibilități avem, optăm pentru familia Lablanche, o fermă lângă Chadenac, unde ajungem pe la 16.00. Gazdele ne fac un tur al distileriei și o prezentare a felului în care produc coniacul, degustăm un pic din băuturile lor, cumpărăm și o sticlă de coniac și apoi mergem cu bicicletele în plimbare până în Chadenac-ul propriu zis, e soare dar bate vântul,

și pe când ne întoarcem se înnorează, așa că pe la 18.30 ne cocoțăm în Andi și facem diverse activități de interior, ne jucăm, citim, cântăm…

 

26 septembrie 2017, marți, ziua 67

Plecăm după ce luăm micul dejun adică iar după 11.30. Seara ajungem în Turenne pe la 18.00 într-un aire municipale, gratuit. După discuții prelungite cu vecinii din stânga, o familie de francezi extraordinar de reticenți și care se fac că nu îmi înțeleg propunerea sau franceza mea bîlbâită, până la urmă prin amabilitatea unui camperist francez solitar, ne legăm totuși la electricitate. Nu sunt decât patru poziții și vecinilor li se părea că se diminuează puterea electrică dacă ne conectam cu un prelungitor de ei. Ca să vezi! Ciocnim un pahar de vin cu nenea francezul care a fost înțelegător și ne-a lăsat în locul lui, până la urmă îl lămurim și se leagă el de noi, a înțeles ideea. Mâncăm creveți cumpărați de pe insula Noirmoutier și apoi mergem până sus la cetate, e pustiu pe străduțe și atât de liniștit, nu e nici țipenie de om, o localitate cică cu 800 de locuitori…

 

27 septembrie 2017, miercuri, ziua 68

Rămânem încă o zi în Turenne, unul dintre cele mai frumoase sate din Franța, de fapt aici este momentul, punctul 0 în care descoperim că există o asociație care se numește astfel, Les Plus Beaux Villages de France. Am încercat după asta să prindem în traseul nostru cât mai multe din satele adunate în acest grup pitoresc.

Vizităm și ziua satul care este mititel dar are niște străduțe inguste pietruite și o piațetă suficient de mare pentru a permite în zilele de sărbătoare adunarea  turiștilor și a petrecăreților. Osteniți ne așezăm la un bistro cochet, de familie și mâncăm rață, una care se topea pur și simplu în gură. Putem mânca liniștiți, Gabriel a adormit în cărucior. După ce se trezește vizităm cetatea doar noi, băieții…

 

28 septembrie 2017, joi, ziua 69

Plecăm la 11.42 din Turenne și mergem să vizităm în apropiere Collonges-la-Rouge, un sătuc pe care ni l-a recomandat camperistul nostru solitar și care este în întregime roșu. Aici s-a și născut ideea asociației celor mai frumoase sate din Franța. Satul este o minunăție.

După prânz alegem să zăbovim la un fermier în Polminhac, găsit din France Passion, cu lac, ponei, fromage și bere artizanală, locul e absolut deosebit. Mi-a făcut un semn din tractorul pe care îl manevra când am intrat pe poartă, unde să ne cazăm și că vorbim mai târziu. Seara am povestit puțin, avea un fel de bar pe marginea lacului unde am stat doar noi doi, mi-a spus că toată treaba o face doar el și soția lui, și că în sezon mai are niște ajutoare pentru că domeniul este totuși măricel și vin mulți turiști. Am gustat din patru feluri de brânză produsă local și am cumpărat două precum și două feluri de bere artizanală. Apoi ne-am jucat prin curte, Gabriel a fost foarte vesel.

 

29 septembrie 2017, vineri, ziua 70

La 11.48 plecăm de la Les Etangs des Marfon și după ce vorbim cu John de la Domino Sign o luăm către Grenoble. Am stabilit că ne vedem luni. Pe urmă la un popas, ne-am gândit că până luni mai bine mergem în week-end-ul ăsta undeva la căldură, mai la vale adică, mai la sud, în Provence… Drumul a fost însă greu, sinuos și după ce am trecut de un puhoi de curbe, la coborâre, am rămas în Thueyts, într-un aire municipale gratuit, aproape de Pont du Diable pe care aveam să-l vedem a doua zi. Am mâncat mâncare rece, brânză cu slănină și ceapă, și apoi am vizitat orășelul, care ni s-a părut micuț și drăguțel…

Marea Aventură – Nordkapp 2017 – săptămâna a zecea
  •  
  •  
  •  
Etichetat pe:                                        

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *