12 august 2017, sâmbătă, ziua 22

Parcă ne mișcăm tot mai greu diminețile cu pregătirile de plecare dintr-un loc în altul. Astăzi abia la 10.35 plecăm din Birtavarre… trecem pe lângă Narvik și intrăm în Lofoten, un arhipelag foarte vizitat și cunoscut din Norvegia, compus din mai multe insule situate la nord de cercul polar. Suprafața totală a acestora este de 1.226 kmp, cele mai mari fiind: Austvågøya (526,10 kmp), Gimsøya (46,36 kmp), Vestvågøya (411,05 kmp), Flakstadøya (109,76 kmp), Moskenesøya (185,94 kmp), Værøy(15,74 kmp), Røst (3,60 kmp). Sunt peste 23.500 de locuitori. Insulele sunt legate de E10.

Ne oprim la Evenskjer, lângă o marină micuță, viu colorată…

într-un popas/stellplatz mititel, gratis, pe malul mării și unde ne putem alimenta cu apă și evacua apele negre și gri, fără electricitate și alte facilități, e drept; după ce ne aranjăm locul, plec să pescuiesc de pe niște stânci și după ce se lasă apele împrejurul meu din cauza refluxului, constat că sunt înconjurat de midii… Așa că mă apuc de strâns midii. Le aleg pe cele mai mari. Culeg fix 60 de bucăți. Oricum doar eu voi fi consumator. Zece dintre ele le-am socotit în gradul de toleranță bune/rele/pline cu nisip.

 

13 august 2017, duminică, ziua 23

Abia pe la 12.55 plecăm mai departe pe un drum sinuos, strâmt, când pe ploaie,

când pe soare abia mijit, ajungem după 17.30 la Svolvaer, cel mai mare oraș din Lofoten și capitala acestui arhipelag, unde facem midiile alea culese ieri și paste…

apoi seara ne plimbăm prin orășel. Avem norocul să vedem sosirea navei Hurtigruten în port.

Navele Hurtigruten navighează de-a lungul coastei norvegiene începând din 1834, cu plecări zilnice din toate cele 34 de porturi dintre Bergen și Kirkenes. Multă vreme, Hurtigruten a fost singurul mijloc de comunicație între sudul și nordul Norvegiei, transportând marfă, scrisori și pasageri în cele mai izolate așezări de pe țărmurile norvegiene, inaccesibile altor nave comerciale. Acum, cu linia Hurtigruten se fac călătorii deosebite de-a lungul țărmurilor norvegiene, prin fiorduri și până la Capul Nord. Cheltuielile noastre astăzi au fost 0.

 

14 august 2017, luni, ziua 24

Ne trezim relaxați în Svolvaer după o noapte liniștită. La 10 dimineața pornim către Henningsvaer, un sat de pescari, drumul este spectaculos iar cerul își schimbă culorile aproape cu fiecare kilometru, noi nu facem mulți kilometri, vreo douăzecișitrei cred dar ni s-au părut mult mai mulți și asta pentru că în partea finală, înainte de Henningsvaer drumul este îngust, o singură bandă  și câteva alveole din când în când, unde te puteai opri să dai prioritate celuilalt, funcție de care mașină este mai aproape de aceasta.

E și soare e și înnorat iar norii par legați de munte, cerul se reflectă atât de limpede în mare încât nu realizezi la prima vedere, unde începe și unde se termină fiecare… Cu câteva poduri care leagă insulițele sale, cu luminile astea venite din toate părțile, orășelul este incredibil de colorat, de viu și de frumos…

Deși mi-aș fi dorit să mergem până în capătul arhipelagului Lofoten, la Å, vremea asta schimbătoare, cel mai mereu ploioasă, ne determină să întoarcem cârma către continent. Seara suntem iarăși la Evenskjer, în marginea apelor și a cerului, unde pescuiesc din nou și am norocul să prind cinci pești.

Punctul A este Birtavarre, B este Evenskjer, C este Svolvaer iar D este Henningsvaer. Și drumul merge și mai departe… cine știe dacă vom mai ajunge vreodată pe aici! Doamne! Este îngrozitor de frumoasă Norvegia…

 

15 august 2017, marți, ziua 25

Plecăm abia după doișpe către Narvik după ce mai biciuiesc odată apa cu speranța că-mi măresc captura de pești, însă n-am noroc. Trecem cu feribotul de la Skarberget la Bognes cu patruzeci de euro și un pic, asta pentru că nu avem nici o variantă rezonabilă pe uscat pentru obiectivele pe care ni le-am propus și probabil dacă am face ocolul pe șosea, la cât ocolești în jurul fiordurilor și prin munți costurile ar fi tot pe acolo,

Seara când ne oprim în campingul Tonje Stromhaug, suntem la 298 de kilometri distanță față de azi dimineață, pe malul unui râu, noi, singurul camper și câțiva turiști cazați la căsuțe. Folosim mașina de spălat a campingului. 40 de coroane.

 

16 august 2017, miercuri, ziua 26

Iar plecăm după doișpe… Suntem în partea de nord a Norvegiei încă, lungă și nesfârșită, ne oprim pentru cumpărături la un Coop, un supermarket norvegian cu prețuri ok pentru ei… Mai facem vreo 260 de km și înnoptăm în parcarea unui alt supermarket, Rema 1000, în Mosjoen… Noaptea este mai zgomotoasă, suntem aproape de drum și auzim toate mașinile care trec pe lângă noi.

 

17 august 2017, joi, ziua 27

Astăzi mă trezesc la 06.25, cum suntem off camping mă mișc foarte repede cu preparativele de plecare. O luăm către Trondheim. Avem în față aproape 400 de km. Ajungem în jur de 17.00, mâncăm o ciorbă de cartofi și apoi ieșim să vizităm orașul. Este prima localitate mare pe care o vizităm în Norvegia. Obiectivul nostru principal este catedrala Nidaros, o catedrală evanghelică-luterană din orașul Nidaros (astăzi Trondheim), cea mai veche din Norvegia și cea mai nordică catedrală medievală din lume.

Construcția ei a început în anul 1070 pe locul unui altar creștin dedicat regelui Olaf al II-lea Haraldsson, ridicat de papalitate la rangul de sfânt în urma eforturilor de a converti vikingii la creștinism. Catedrala a devenit biserica-mamă a Norvegiei și locul de încoronare al regilor norvegieni, a fost finalizată abia în anul 1300. În următoarele secole catedrala a suferit mai multe incendii, cel mai grav având loc în anul 1708, când catedrala a ars în întregime, cu excepția zidurilor groase. Este construită în stil gotic cu elemente de influență romanică. Cu turnul său de 100 de metri, catedrala este cea mai înaltă din Norvegia și a doua din Scandinavia, după Catedrala din Uppsala, Suedia.

 

18 august 2017, vineri, ziua 28

Iar mă trezesc devreme, pe la 06.40 sunt în picioare, la 07.19 îl mutăm pe Gabriel care scâncește nedumerit în scaunul de mașină; o luăm către Kristiansund trecând pentru a scurta drumul din nou cu feribotul, de la Halsa la Kanestraum,

apoi către Averoy pe drumul Atlanticului…

nu plouă, e chiar soare și pe urmă mergem la Molde cu gândul să urcăm într-un loc cu o minunantă priveliște către oraș, la 406 m altitudine, drumul este foarte îngust prin pădure și la un moment dat asfaltul se termină și este doar piatră, mă opresc generos dându-i prioritate unei mașini care cobora să treacă dar întrucât drumul este strâmt, nu mai pot urca… ori mi s-a agățat frâna ori nu am reușit eu să fac repede trecerea de la frâna de mână la accelerație, oricum rămân blocat pe drum, încep să patinez și să îmi fugă spatele către șanț și după un mic moment de panică cu încercări, frâne, accelerare etc. dau înapoi și intru pe un drum lăturalnic către o zonă superbă de agrement cu lac, câteva alei sălbatice și pline de zmeură și afine. Și decid să rămânem acolo peste noapte. Apoi după ce ne calmăm, prăjesc peștele prins, în marginea unei buturgi…

și-l savurez cu mujdei, apoi o luăm la plimbare, pe jos, împingând căruciorul cu Gabriel la deal, vreo 2,2 km… e foarte frumos, avem o perspectivă deosebită asupra orașului Molde și asupra apelor… și cu ochii ieșiți din orbite, unii, admirăm apusul.

Marea Aventură – Nordkapp 2017 – săptămâna a patra
  •  
  •  
  •  
Etichetat pe:                                

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *