Ne propuseserăm să mergem de Paști la Balcic, de data asta cu Andi, camperul nostru. Astrele nu s-au aliniat însă corespunzător și nu ni s-a îndeplinit dorința, prognozele arătau tot frig, tot ploaie, peste tot împrejur pe o rază de 800 de km. La un moment dat, exasperat m-am uitat in Grecia, către Pelion, la Volos… și ce să vezi! numai soare și frumos. Și atunci m-am hotărât: gata, mergem în Grecia, dacă numai acolo e soare și cald, acolo mergem. Măcar că inițial exclusesem această destinație datorită experienței din toamnă, știind că îmi vor trebui vreo trei zile până acolo și apoi tot atâtea înapoi. Dar…

 

22 aprilie 2017, sâmbătă    

Pornim la 08.47 cu zâmbetul pe buze și patruzecișișapte de minute întârziere față de ora planificată. Vremea este în deschidere. Gabriel în continuare nu suportă extraordinar statul în scaunul de mașină și este profund nemulțumit. Pe la Predeal – Sinaia este zăpadă pe marginea drumului. Și cică pârtiile sunt deschise cu 15 – 40 cm strat de zăpadă. Fain! Înainte de Giurgiu decidem după urletele de disperare ale lui Gabriel să ne oprim cât de repede putem. Oriunde. Avusesem în gând să conduc până la campingul din Veliko Târnovo dar din păcate pe la 17.30 planul acesta se dovedește a nu mai fi strălucit. Copilul este de aproape nouă ore pe drum, vizibil enervat, obosit și sătul de toată această lipsă de libertate de mișcare. Aproape de 18.00 suntem în parcarea de la Kaufland Giurgiu, facem câteva cumpărături și hotărâm să rămânem aici. Odată eliberat din strânsori Gabriel redevine vesel și zglobiu. După masa de seară tragem perdeluțele, dau drumul la căldură și ne culcăm. Undeva aproape e nuntă sau ceva party. Doar e sâmbătă seara. Muzica răsună până pe la vreo trei dimineața…

 

23 aprilie 2017, duminică

După o noapte ușor agitată ne-am trezit pe la 7.10. La 07.42 suntem gata de plecare din parcarea Kaufland. Am făcut poze și le-am postat pe park4night. Am intrat într-o benzinărie Petrom încercând să fac plinul cu GPL la una din butelii. Băiatul de la pompă m-a refuzat politicos. De fapt mai mai că ar fi acceptat dar adaptorul pe care îl aveam nu mi-a fost de nici un folos. Băiatul binevoitor m-a îndrumat către o mică stație doar de GPL pe drumul principal, o văzusem cu o seară înainte, intrasem chiar dar nu era ieșise nimeni, era închis sau cine știe, s-o fi ascuns pompistu’…  Oricum acum am luat-o într-acolo și un nene binevoitor mi-a umplut butelia cu 20 de litri de GPL. 45 lei cu 2,29 lei litrul. O luăm către vamă. 27 de lei taxa de pod și 9 euro vigneta pe o săptămână în Bulgaria. După Sofia începe să plouă. Ajungem la Kulata aproape de 19.00. Intrăm la ultima benzinărie, facem plinul și decidem să rămânem peste noapte acolo. Gabriel este epuizat iar noi așișjderea. În spate era loc de vreo trei mașini, lângă o toaletă, în față tirurile încolonate își așteptau rândul la vamă. Eram la zece metri de Grecia.

 

24 aprilie 2017, luni

Toata noaptea a fost o vânzoleală și un du-te vino, am dormit agitat… La 06.40 am fost în picioare. La 07.15 am băut o  cafea de la benzinărie plus doi biscuiți și gata micul dejun. 3,38 leva. E senin. Prin vamă trecem repede și în scurtă vreme suntem dincolo. Iar autostrada la greci e gata. În sfârșit! Cu excepția unei mici bucăți lângă Serres, de vreo 2 kilometri, te duci întins până la Atena. Dacă vrei. Noi ne-am oprit lângă Volos, la Kato Gatzea.

La 12.30 suntem la campingul Sikia, unde mai fuseserăm în octombrie. Ne găsim un loc fain, doar noi, la etajul 1. Aproape de plajă, de restaurant, de toate. Proprietarii campingului, două surori, ne țin minte din toamnă… de fapt cred că și-l amintesc pe Gabriel. Aproape toată după-amiaza am montat câte ceva iar la final m-am apucat de montarea cortului… după câteva ore, în plin soare, când nimic nu mi se potrivea deși în filmulețul de prezentare la cortul Fiamma Zip arăta că e treabă de un ceas sau mai puțin, am abandonat. Se făcuse târziu și devenisem pachet de nervi. Soarele era de apus. Mi-am dat seama că trebuie totuși să citesc instrucțiunile dar putere nu mai aveam așa că ne-am dus la restaurantul campingului. Unde totul mi s-a părut deosebit de frumos iar mâncarea bună și gustoasă.

 

25 aprilie 2017, marți

Ne trezim pe la 08.00. Mergem cu bicicletele în Kala Nera. Gabriel stă deosebit de serios pe scăunelul lui. Cumpărăm legume, bere, pâine și înghețată. După ce ne întoarcem în camping îl așez pe Gabriel în iarbă și îi dau jos șosetuțele. Este deosebit de intrigat și nu se mișcă. Iarba îl ține prins. Epuizantă a fost mișcarea de ieri cu cortul… dar astăzi cu forțe proaspete și muuuuult mai deștept deoarece am citit instrucțiunile, l-am montat în mai puțin de o oră. (Sfat! Citiți întotdeauna instrucțiunile de montaj sau de folosire inainte de utilizarea sau montarea unui echipament!)

 

26 aprilie 2017, miercuri 

Astăzi ne-am trezit aproape la 09.00. După programul de mic dejun mergem în Kala Nera cu bicicletele să ne bem cafeaua. Ne plimbăm voinicește de-a lungul plajei. Turiști sunt foarte puțini. Gabriel e mârâit și plânge. E obosit și ar fi dormit. Ne întoarcem în urlete. Mâncăm o ciorbă de pui și o friptură foarte bune făcute în Andi. După masă la plajă Gabriel are reacții ciudate față de nisip, la fel cum avusese mai deunăzi față de iarbă. Seara ne plimbăm prin camping. Și apoi mă însoțesc cu-n pahar de vin…

 

27 aprilie 2017, joi

Deși am deschis ochii imediat după 08.00 cu toții, lenevim în pat până la 09.00. După micul dejun și cafeaua aferentă am dus rufele la spălat. 5 euro jetonul la waschmaschine. Apoi am plecat cu bicicletele în Kala Nera iar. Plimbare și cumpărături. Pâine, apă, bere, castravete și spinach pie. Seara am montat coada de motan iar apoi la terasă am ascultat cântând la bouzuki niște greci faini, bătrâni, trei la număr. Impresia mea a fost că n-aveau nici o treabă cu cei din jur, ca și cum veniseră pe acolo și li se făcuseră chef de cântat, aveau masa plină, mâncaseră bine, băuseră un tsipouro apoi retsina, le sticleau ochii…
O masă plină cu englezi extaziați aplaudau frenetic după fiecare melodie. Bătrânii înclinau ușor din cap, vorbeau un pic între ei, sorbeau o gură de vin și începeau o nouă melodie. A fost fascinant… nu mă mai săturam privindu-i.

 

28 aprilie 2017, vineri

Ne trezim pe la 08.00 ș-un pic. Lenevim iar toți că de aia suntem în vacanță… E soare, e frumos, e cald, e Grecia! Merg cu bicicleta în apropiere, descopăr o mică marină pe care nu o vedeam de pe plajă din cauza dealului pe care este terasat campingul. Cred că apa are 4-5 metri, văd că este mooring, câteva poziții iar digul este de beton. Încap bărci mici și poate și două-trei veliere. Apoi merg în Kato Gatzea să iau pâine. După-masă Gabriel doarme, marea e liniștită, e liniște lungă… Seara ieșim iarăși cu bicicletele, de data asta până în Kala Nera, Gabriel este haios cu casca lui gigantică, toți trecătorii întorc capul după el. Mâncăm câte un gyros și împărțim o bere amândoi.

 

29 aprilie 2017, sâmbătă

Azi ne trezim pe la 09.00. Doar e sâmbătă! Iar la micul dejun ne așezăm abia pe la 10.30. Apoi facem plajă și baie de soare. Gabriel intră în apă cu piciorușele și îi place… ca urmare nu mai vrea să iasă, deși apa este a naibii de rece, cel puțin pentru mine. După masa de prânz plecăm la Volos cu autobuzul de 15.30. 1,80 euro/bilet dus/persoană. Același preț și la întoarcere. Ne plimbăm pe promenadă și pe câteva străduțe alăturate. Sunt numeroase veliere ancorate. Pe unele se face curățenie din greu, se spală puntea, se aerisește, un grec bătrân verifică vela mare, e agitație… mai e un pic și începe sezonul. Terasele sunt pline de oameni aparent fără griji. După ce ne întoarcem, mergem direct la restaurantul campingului și mâncăm un pește la grătar și o porție de spaghete grecești. Și o cană de retsina. Și apoi somn. 🙂

 

30 aprilie 2017, duminică

Pe la vreo 09.00 ne dăm jos din pat la masa de dimineață. Merg cu Gabriel să cumpăr un castravete. 0,75 euro. Astăzi nu facem nimic, ca într-o sfântă zi de duminică. Ne plimbăm cu bicicletele pe malul mării, prin Kala Nera și facem plajă. În planul inițial, trebuie să plecăm mâine dar decidem să mai stăm două zile în plus. Dintr-odată Grecia este și mai frumoasă.

 

1 mai 2017, luni

Pentru noi este tot o zi normală de vacanță cu același program deja încetățenit. Ne-am putea obișnui. Pentru restul lumii este 1 Mai Muncitoresc! Ieșim iarăși cu bicicletele în Kala Nera. De data asta stațiunea geme de lume, terasele sunt pline, chelnerii aleargă zoriți. Ca să fim în ton cu sărbătoarea mondială facem un grătar cu souvlaki și cartofi în ulei de măsline cu rozmarin. Grătarul este dintr-ăla de unică folosință, cumpărat cu 10 lei. Carnea a avut un gust deosebit! Plus două beri ne-am simțit ca doi muncitori în concediu. Seara ne-am plimbat prin Kato Gatzea pe faleză… E o localitate micuță și retrasă de la drumul principal, poate de aceea și are un farmec deosebit. Unul din restaurante gemea de lume iar terasa acestuia care era pe malul mării dar trebuia să treci drumul local ca să ajungi la ea, era de asemenea plină ochi. Mi s-a părut interesant că lângă restaurantul acesta plin, era altul gol, și goală era și terasa acestuia, vecină cu celălalt și la malul mării. Singura masă era ocupată de proprietar și mama acestuia, probabil. O acritură, îl certa șoptit, scrâșnind din dinți. Ce- fi făcut, săracu’!

2 mai 2017, marți

Astăzi ne-am trezit mai târziu. După micul dejun, ne-am plimbat din nou cu bicicletele. Dupa masa de prânz am început să adun lucrurile, să strâng cortul, marchiza, să le aranjez în garaj. Seara am ieșit din nou în Kato Gatzea. Ce liniște astăzi față de nebunia de ieri!

3 mai 2017, miercuri

Am dormit puțin, de la 01.00 la 06.30 cu întreruperi, și poate că a fost cea mai proastă noapte la Sikia. Probabil pentru că plecăm. 🙂 La 07.15 urcăm dealul spre ieșire. La 08.14 undeva după Volos alimentez cu 1,218 euro/l. O luăm întins către Sofia și pe drum datorită căldurii și plânsului lui Gabriel decidem să rămânem la Route 80. Când ajungem acolo, după ce semnalizez de intrare, surpriză… tot locul este în renovare, plin de buldozere și muncitori, terenurile de fotbal nu mai sunt și nimic ce să arate a camping așa că o luăm către Plevna după ce facem câteva ocoluri și întoarceri pe străzi desfundate și uitate de Dumnezeu. La ieșirea din Sofia am oprit în parcarea Lidl – Jumbo și acolo am și înnoptat.

 

4 mai 2017, joi

Deși ne trezim pe la 07.10 iar Gabriel doarme frumos și mâncăm crenvurști plecăm abia pe la 09.02. Ajungem pe la 14.20 în vamă. Plătim taxa de pod 2 euro și încă 2 euro își ia ăla cu tupeu. Adică nu ne dă restul. Funcționarul. Se anunță furtună, vijelie, ploi cu găleata așa că în drumul nostru către casă cu ocol prin Câmpulung, rămânem undeva pe Autostrada A1 în parcarea unei benzinării OMV.

 

5 mai 2017, vineri

Ne trezim pe la 07.00. Cu un mic dejun bogat, o cafea bună și fâțâielile noaste aferente se face 08.40 când pornim către Câmpulung Muscel unde ajungem pe la 10.20. Veniserăm la Exis pentru că după ultima vizită nu mai funcționau cele două becuri de la bucătărie. După rezolvarea problemei și câteva discuții legate de butelii speciale pentru GPL am luat-o către casă pe drumul cel foarte rău de la Rucăr – Moeciu – Bran. Catastrofal! O rușine pentru localitățile din zonă. Și zece puncte negre! La 19.30 am ajuns acasă. Și ne-am apucat de descărcat. End of story.

 

 

Concluzii:

Am făcut 2545 de km în 6 zile, 3 la dus, 3 la întors. O medie de 424,16 km/zi. Am stat 13 nopți dintre care 4 off camping și 9 în camping. Am plătit în total pe cazare 171 euro deci o medie pe cazare de 13,15 euro/noapte. Pe motorină am plătit în total 241,16 euro ceea ce înseamnă că un kilometru de drum ne-a costat 0,0947 euro adică 0,43 de lei. GPL am plătit 45 de lei, taxe de autostradă 76,4 euro adică 38,2 euro pe un drum. Vignieta în Bulgaria ne-a costat 9 euro la dus și 10 euro la întors. (nu mă întrebați de ce că nu știu, eu am primit ca răspuns doar o ridicare din umeri…) Taxele de pod au fost 5,93 euro la dus și 4 euro la întors. ( haha!)

 

 

 

Grecia iar, aprilie 2017
  •  
  •  
  •  
Etichetat pe:                    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *